Web 3.0 from Kate Ray on Vimeo.

Ne aflam in mijlocul unei perioade dificile pentru sport si pentru cei care ii iubesc metaforele. Recesiune, criza, contractie financiara si, peste toate, o nestavilita inflatie a indiferentei. Sportul sufera inecat in nestiinta si ratacit in pamflete. Pentru ca figurile de stil au o particularitate periculoasa; explica, insa si mai mult ascund.

Peste tot in lume, fratele aliat al sportului, jurnalismul sportiv, se bucura de …

Din cînd în cînd, îndeosebi dimineaţa, atunci cînd dorea să înceapă o nouă viaţă, iubitul mort îi răsărea din nou sub nas – mirosea a votcă. Uite’aşa! Iubitul îi creştea în fiecarezi, iubitul îi lua forma unor versuri celebre, ea putea, în sfîrşit, să meargă goală săgeată pe stradă, ea mergea mai departe, ea mergea, iubitul creştea odată cu fiecare fir, …

Fusei la Congres. Nu la al XIV-lea, la primul. Al jurnaliştilor români din jurul României. Fu la Drobeta şi peste Dunăre, la Kladovo.

Mulţi jurnalişti, atmosferă destinsă. O colegă olteancă ne zgudui fiinţa naţională propunându-ne să conjugăm două verbe, ambele fundamentale pentru poporul român: a fi, iar pe celălalt îl ghiciţi cu toţii. Cei mai mulţi dintre noi nu ştiurăm. Mai ales la primul.
Traian Băsescu fu primul preşedinte postrevoluţionar care călcă Timocul sârbesc pentru a-i întâlni pe oltenii de dincolo. Unii zic că ar fi chiar primul şef de stat din ultimii 120 de ani de făcu asta. E de verificat. …

Uşa se deschide încet, mult după ceea ce ar fi însemnat dimineaţa devreme şi, prin crăpătura iscată cât să lase loc unui cap, apare o moacă bosumflată, cu cearcăne şi părul ciufulit. N-ai putea spune câţi ani are, ce culoare au ochii lui, dar îl cunoşti după eternele cearcăne. E Călin. Joacă, din când în când, teatrul ăsta cu intratul în propriul birou. E singurul loc unde zâmbeşte, cu noi, cei câţiva cărora ne place zâmbetul lui: Elena, Sonia, Tavi, Dragoş, Cristi, Ştefan, Horia. Poate şi alţii.

- Ce dracu’ faceţi… aşa de dimineaţă? zice, uitându-se la ceasul ieftin.

- Ai adus bere? îl întreb direct, lăsându-mi deja gura apă, cu gândul la ora de siestă de după prânzul execrabil de la Kilometru (cantina TVR căreia i se spune aşa din cauza distanţei uriaşe care o separă de clădirea redacţiilor). Îşi scoate o Carpată fără filtru, îşi aşează grijuliu geanta lângă birou şi se trânteşte pe scaun. …

Susan Boyle e un lemon cake.

Te uiţi cu jind la prăjitură. Maxilarele se încleştează, prin faţa ochilor îţi trec fulgerător cele mai cumplite scene din războaiele reale sau cinematografice, creierul face rapid calcule: consum caloric vs. aport. - Fiţi drăguţă, frişca de la tub sau…? – Maioneza e din comerţ sau…? – Dacă ştiam că-mi aduceţi cartofi congelaţi… Suntem foarte atenţi la ceea ce mâncăm. Obsesivi, mai nou. Dar la ceea ce absorbim de la TV? …

Jimmy Wales a acordat The Chronicle un interviu legat de Wikipedia, cel mai îndrăzneț proiect online dedicat răspândirii și dezvoltării culturii informaționale a utilizatorului de internet.

Jimmy Wales
Jimmy Donal “Jimbo” Wales este un antreprenor american, co-fondator şi promotor al Wikipedia. În 2001, împreună cu Larry Sanger şi …

În anii ’90, în jurnalismul românesc existau dezbateri intestine legate de felul în care România – şi, implicit, felul în care era conceput conţinutul editorial al unei gazete sau jurnal de ştiri – se raportează la evenimentele internaţionale.

Ca să vă faceţi o idee, pe vremea când începeam să lucrez la ştiri în TVR calupul de ştiri externe avea (cel puţin) 20 de minute, în economia unui jurnal de o oră, neîntrerupt de publicitate/promo. …

Vlad Petreanu are un îndrumar de interviu cu dl. preşedinte aici. Nimic de adăugat.

“…sportul, ca tip de serviciu, afectat de actele de coruptie, excede sfera competentei ANPC.” Acesta a fost raspunsul la intrebarea reporterului TV, privind ancheta demarata de DNA, in curtea regelui jocurilor. In consecinta inca nu stim daca jocul organizat este un serviciu si nici daca produsul sau este valabil doar in cazul unui rezultat neviciat. Dar cu iarba cum ramine? …

A scris trei cărți despre Orientul Mijlociu. Relatează din zona de conflict – tot Orientul Mijlociu – de 30 de ani. A început cu Financial Times; acum lucrează pentru The Independent. Patrick Cockburn, un exemplu de dedicare, un jurnalist care nu pare să zâmbească foarte des și care aseamănă ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu cu un alt Război Mondial. Premiul Orwell este cea mai înaltă distincție britanică decernată anual unui jurnalist politic și unui autor de carte politică.

Anul trecut – trimestrul I – compania pierdea aproximativ 300.000 $, comparativ cu peste 70 de milioane $ anul acesta, în primele trei luni. Janet L.Robinson, președintă și CEO, spune că advertiserii au retras masiv publicitatea pe toată zona de print, chiar și la rubrica de mică publicitate. Au câștigat mai mult din vânzarea la chioşc, însă datorită unei creșteri de preț per exemplar, nu unei vânzări mai bune. …

Pentru cei care nu au auzit încă de Huffington Post, știrea că un blog a ajuns să se numere printre cele mai influente medii de informare este cel puțin surprinzătoare. Lumea se mișcă într-un fel care place libertății individuale și agențiilor de vânzări media. Nu place managerilor de trust care se plâng, conform unui alt studiu, că locurile noi de muncă și salariile au scăzut, fiecare, cu peste 4% în ultima vreme.

Clasamentul despre care vorbim e aici, plasându-l pe primul loc pe Steve Capus, președintele NBC News.

Global Key Visual created for Discovery Channel’s Deadliest Catch by Discovery Creative and Ars Thanea. More details on Behance and, last but not least, Vimeo.

Au trecut 20 de ani de la unul dintre cele mai cumplite incidente în fotbal, incident amintit astăzi drept ”dezastrul de la Hillsborough”. Kelvin MacKenzie, editor la The Sun la vremea  respectivă, publica, împotriva voinței și a sfatului colegilor, un editorial intitulat ”The Truth” (tr. Adevărul), în care cita surse ale poliției care i-ar fi mărturisit că fanii formației Liverpool au urinat pe polițiști și că ar fi jefuit cadavre. …

Un designer polonez, Jacek Utko, demonstrează, încă o dată, că ziarele au viitor. Cu o singură condiție: ”să dați libertate designerului”. În prezentarea de la TED din februarie a.c. arată cum a schimbat o grămadă de ziare din grămezi de hârtie în grămezi de bani.

Deși mulți se plâng de duritate, meciurile din presa românească sunt cu mănuși. Venită să relateze despre o “manifestație” stradală, ziarista Susan Roesgen devine ținta nemulțumirilor protestatarilor. Într-o lume de carton, un ziarist ajunge o bucată de tablă pe care-ți lipești guma de mestecat, plictisit de lipsa de gust. Dna.Roesgen dă arama pe față și spune: (…) e o manifestație anti-CNN, din moment ce e intens promovată de rețeaua FOX de orientare conservatoare, de dreapta (…)

Citesc un post despre noile modele ale știrilor locale şi încerc să plasez ideile în peisajul media românesc.  Am rămas în stadiul corespondeţilor locali care încearcă, deloc de condamnat, să furnizeze conținut pentru cât mai multe media. Sub pseudonime, la mica înțelegere etc. În Seattle apare, citez din aceeaşi sursă, un site de investigaţii care vinde anchete “la preţuri rezonabile”. Apare și conceptul de neighborlogs, adică blogging la tot cartieru’. Putem trage concluzia că lupta dintre print şi online s-a cam încheiat. Bătălia se mută în zona de intersecție a categoriilor de public: softnews vs.hardnews, consumerism vs. hegemonia spiritualităţii.