Nu mai ţin minte cînd l’am descoperit pe Marius şi el m’a nedescoperit pe mine. El avea viaţa lui şi mai scria cîte o replică pe forumurile cotidianelor, eu aveam viaţa mea şi îmi plăcea să citesc gîndurile şi opiniile unui român stabilit în Japonia. Într’o bună zi …

corespondenţă din Irlanda

Cînd am aflat acum cîţiva ani că urmează să locuim Irlanda chiar în capitala ei, imaginea mea despre Dublin era vagă şi romantică. Dacă citeşti Oscar Wilde, te uiţi la dvd-uri cu Michael Flatley şi un videoclip pe youtube cu stînci verzi şi ape înspumate este cam la fel de obiectiv ca şi Ciocoii vechi şi noi în combinaţie cu un Tezaur folcloric (Sîrba, Hora, Caluşarii – avem şi noi dansuri!) şi un “promo” realizat de Ministerul Turismului cu Delta, Mănăstirile din Moldova şi soarele apunînd peste Palatul Poporului. Pe scurt, am fost dezorientată şi aproape dezamăgită.

…

- din Irlanda –

Biblioteca Naţională a Irlandei are deschisă o expoziţie cu manuscrisele lui William Butler Yeats, pentru că se respectă şi are în patrimoniu “cea mai mare colecţie de manuscrise Yeats şi alte obiecte aparţinînd poetului”, mi se pare normal, fiind dublinez ca şi noi. Yeats a luat premiul Nobel pentru literatură în 1923, motivaţia telegrafică a onoarei …

Multă vreme, posesorii drepturilor de autor asupra muzicii lui Chet Baker au fost foarte grijulii cu ce a apărut pe You Tube. Cumva, această înregistrare a reuşit să scape. Poate că muzica nu poate fi mai bună decât atât.

Opera lui Dieter Rams continuă să influențeze și astăzi designul multor branduri celebre – cel mai cunoscut fiind Apple.

Nu, nu e un fel de Casă Gorjeană din staţiunea Mamaia unde să ţi se servească o ciorbă de maimuţă la 700 de RON, o ceafă de pinguin pe grătar – 530 de RON şi o bere rece din femur de focă la 950 de RON (preţurile şi menu-ul sînt doar cu titlu de prezentare). …

“Dezbaterea secolului” în Statele Unite, în acest moment, se învîrte în jurul serviciilor de sănătate. Încă în România, în urmă cu cîțiva ani buni, am avut în vizită o americancă, veche cunoștință, și îmi amintesc cum într-o dimineață de noiembrie plină de ceață umblam ca nebunii prin Balta Albă să căutăm un dentist, nu pentru că ne-ar fi durut dinții, ci pentru că ea voia să-și pună la punct o grămadă de probleme dentare, lucru care, în SUA, ar fi costat-o o avere. Dentiștii, după cum se știe, …

Compromisul, cartea fostului cetăţean sovietic Serghei Dovlatov (3 sept. 1941 – 24 aug. 1990), publicată la Humanitas în traducerea Margaretei Şipoş, în colecţia Cartea de pe noptieră, colecţie iniţiată de Ioana Pârvulescu, poate spori cu lejeritate numărul celor care se pot sminti oarecum fericit din cauza diferenţelor dintre înţelesurile unui cuvînt aparţinînd unor clase gramaticale diferite, în cazul nostru: substantiv şi adjectiv. …

În scurta mea carieră didactică în Canada am avut un grup de elevi refugiați din zone de conflict. Copiii aveau vîrste cuprinse între 13 și 17 ani și erau ca orice alți copii. Unii mai veseli și mai exuberanți, alții mai retrași și fără multe lucruri de spus. Kharim venise din Afghanistan, avea 16 ani, și era sclipitor. În doi ani își însușise franceza și engleza într-un mod remarcabil și era interesat de orice aspect social. Toate caietele lui aveau pe copertă o inscripție mare, îngroșată: …

Eu m-am gîndit ca lucrătorii din sistemul public, în zilele de concediu fără plată care îi aşteaptă, să se întîlnească între ei: să se răsfeţe, să joace jocuri de societate, să facă amor, să-şi gătească mîncăruri uşoare, să savureze cafeaua de dinainte şi ţigara de după. Căci au atîtea de povestit! Doar se ştiu unii cu alţii, au o plajă de subiecte comune, îşi cunosc perfect limbajul verbal şi nonverbal, de la lucru…

De ce să stăm şi să ne măcinăm pe declinul economiei, cînd zilele astea fără rost al muncii pot fi zilele unui răsfăţ fără o ţintă precisă?
De ce, dacă ţara şi semenii noştri ne frămîntă tot timpul, să nu ne frămîntăm şi noi unii pe alţii? …

Se dă o ţară aflată la mii de kilometri depărtare, pe un continent cu un trecut nu tocmai glorios dar niciodată plictisitor. Adăugaţi o armată care îl scoate din ţară pe preşedinte îmbrăcat în pijama (Am aflat eu că i-au cerut să se schimbe în haine de stradă, dar efectul mediatic e mai spumos dacă îl vezi pe om ca scos din aşternut. Unii, mai slabi de inimă, ar putea chiar izbucni în lacrimi).  Puneţi  liniştiţi la socoteală şi nişte proteste mai mult decât moderate, exprimate de-a lungul săptămânilor, un plan de întoarcere în ţară în haine de conducător, cum altfel, şi nişte teorii. …

Endelfzrt, zise cu degetul în nas băieţelul şi fugi plin de emoţie afară. Acolo se uşură pe anvelopa unui Volvo. La etajul patru din blocul de vizavi, o fetiţă avea să’şi amintească acea noapte peste cincisprezece ani, chiar cînd spunea Da, şi începu să rîdă. …

În fiecare an mă întorc din vacanţă cu o iritare evidentă faţă de România. Faţă de cum am ales noi – pentru că, într-un fel sau altul, am ales – să ne ducem viaţa. Pentru că avem tupeul să ne lăudăm cu o ţară cu potenţial turistic inexplicabil ignorat de lumea întreagă, când n-avem o şosea. Anul ăsta iritarea a fost şi mai mare parcă, pentru că de data asta comparaţia a fost cu Portugalia. …

Aşadar, partea a patra a excursiei a început cu un mic dejun straşnic şi cu marmeladă făcută în casă. Mi-am dat seama ieri că maşina mea avea nevoie de puţin ulei: e normal pentru un asemenea motor să adaugi 1 litru de ulei la fiecare 5000 de kilometri. M-am uitat din nou sub capotă înainte de a pleca: a devenit un obicei zilele astea. …

(…) Am plecat din Valloire dimineaţa devreme, după un delicios mic dejun la Hotel de la Poste, cu pain au chocolat adevărat! De data aceasta, am condus până la Col du Galibier – o etapă obligatorie în Tour de France. Cu maşina, e foarte distractiv să urci până la 2600 de metri în treapta I, apoi a doua, a treia, curbă ac de păr, cobori din nou în treapta întâi şi tot aşa. Poţi deveni dependent de asta. Şi aici, în Col du Galibier, privelişti splendide, vaci şi oi care aleargă libere… aşa că fiţi atenţi! …

(…) După un bun mic dejun în Hateluce (foto), am ţinut neapărat să mă duc către Mont Blanc, cel mai înalt vârf muntos din Europa. Dacă o iei prin trecătoarea Col de Joly care te duce până la altitudinea de 2000 de metri, aproape că te loveşti de el (foto). Ce privelişte! Mont Blanc este întodeauna acoperit de un strat gros de zăpadă şi nu e de mirare: cu peste 4500 m, aproape atinge cerul. …

(A very special way to reach Nice – the English version follows Romanian)

corespondenţă specială din Alpii Francezi

Încă din copilărie am fost foarte ataşat de Nisa şi de Alpii Francezi – cu trecătorile lor şi liniile lor sinuoase fără de sfârşit! Aşa că am decis, aflat între două joburi, să redescopăr aceste locuri, de această dată plecând din România, cu… maşina! …

Aveam nici două ore cînd părinţii au hotărît să mă facă tenor. Cum mă deosebeam foarte mult de ceilalţi copii, avînd o mină tristă şi îmbătrînită, părinţii nu au mai aşteptat să împlinesc 15 ani şi au chemat un unchi să mă scopeze. Da, da, nu greşesc, „a scopi” ştie toată lumea ce înseamnă, pe cînd „a scopa”, care include acţiunea de a scopi, presupune „a pune (o fiinţă) pe scop”, „ a elimina ceva pentru a’şi îndeplini destinul”. …

Creatorii se desfăşoară febrili în faţa maselor impresionante de vizitatori, publicul se bucură de sinceritatea acestei combustii şi statul…statul încasează anual în jur de 75 de milioane de lire!

E târgul echitabil pe care Festivalul Fringe din Edinburgh îl face în fiecare an. Da, vorbim de cel mai mare festival de artă din lume. Povestea lui, începută în 1947, odată cu prima ediţie a Festivalului Internaţional din Edinburgh, aminteşte de bravii organizatori care au visat atunci să reunească Europa post-belică prin cultură. …

Libertatea este atunci cînd încerci şi reuşeşti să te desprinzi de propriile legi ale gravitaţiei. Însă gravitaţia, ca orice altceva care face obiectul vreunei legi, este o prejudecată, o prejudecată cu greutate, e-adevărat, dar de ce să crezi în gravitaţie cînd poţi crede mai degrabă în contrariul ei? Esenţa contrariului gravitaţiei este (să zicem) libertatea, de aceea, pentru mine, găinile sînt un paradox. …

Motto: “viaţa e mai mult decât Bucureşti” (discuţie neserioasă şi cvasi-utopică între Iulian Tănase, Cătălin Stănescu şi subsemnatul)

corespondenţă specială din Braşov

Când vezi într-o prezentare a unui festival „400 de artişti” te aştepţi la ceva grandios. Pe de altă parte, cunoscând bine Braşovul, (fiind oraşul meu natal) m-am întrebat unde se vor înghesui atâtea expoziţii, spectacole, workshopuri şi alte evenimente. Ei bine, oraşul a crescut şi Watumi Festival & Fringe (WFF) arată asta foarte bine: locuri neexploatate artistic (galerii comerciale, alei, străzi, piaţete) au căpătat viaţă încă din prima zi a festivalului. …

Povestea pleacă de la Radiohead – OK Computer, un album pe care nu l-am mai ascultat de cel puţin 5 ani. Mereu mi-a plăcut trupa, deşi s-a spus şi scris că fac muzică pentru studenţi, că se îmbracă jalnic, că n-au grijă de fani, că au mereu probleme existenţiale. Ei bine, dragii mei, TOATE aceste chestiuni dispar, la fel cum s-au evaporat 50 de ani de comunism în manualele tabloid, când stai în fotoliu şi asculţi OK Computer pe… vinil. …

Origami este arta plierii hârtiei. Scopul: crearea unei reprezentări a unui obiect prin plierea simetrică a unei coli de hârtie, fără a folosi lipici sau foarfecă.

Sunt multe speculaţii legate de originea Origami. Unii o atribuie plierii hârtiei din China. Istoria japoneză a Origami a început în secolul al VI-lea, când călugării budişti au adus hârtia din China în Japonia. Primul Origami japonez datează din acea perioadă. …

E criză și e vară. Vremea vacanțelor. Dacă încă mai aveți un loc de muncă, desigur. Dacă nu, în limba engleză vă numiți unemployed. Dacă însă tocmai v-ați pierdut locul de muncă și s-a nimerit ca simultan să vă moară un unchi îndepărtat, dar bogat, în California sau dacă pur și simplu aveți un cont de economii grăsuț …

Pentru a te ridica din pat în fiecare dimineaţă este nevoie de o anumită doză de optimism. Pentru a face câţiva paşi este nevoie de o doză de optimism. Pentru a respira, deşi respiraţia este considerată un răspuns automat, este nevoie de asemenea de un prag minim al optimismului. Premisa cu care pornesc în acest articol este ideea că gradul de existenţă al unui sistem, a unui om, al unei idei se măsoară direct proporţional cu gradul asumat de optimism. …

Sunt un mare fan al filmelor de desene animate, din toate timpurile. Ale lor şi ale mele. Filmele de animaţie contemporane au devenit rivalele producţiilor clasice: găseşti acţiune, umor de cea mai bună calitate şi la tot pasul, actori (voci) de primă mărime, romanţă… Dincolo de toate astea, animaţia modernă a devenit o capodoperă a tehnicii (cea mai avansată dintre tehnici), capodoperă realizată cu bugete uriaşe (Shrek 3 a avut un buget de 160 milioane $ şi a produs 800 de milioane $!!), cu cei mai buni designeri, …

Multora probabil chiar nu le plac nici câinii nici pisicile. Mulți spun probabil că fac doar mizerie, că mușcă, zgârie și răspândesc boli. Multora le e frică. Sunt și câțiva, însă, care au înțeles că sunt mulți câini pe stradă pentru că noi i-am lăsat.
Pentru că ne-am luat un cățeluș de o lună foarte simpatic, jucăuș și cu privirea blândă și l-am aruncat în stradă la primul cablu ros. …

De 13 ani, în fiecare vară, iubitorii de jazz din ţara noastră şi nu numai îşi dau întâlnire la Gărâna, un sat mic în vârful muntelui Semenic.

Anul acesta, în intervalul 17 – 19 iulie 2009, în Poiana Lupului vă puteţi bucura de …

- o stare profundă de greață, s-ar putea să fie de la:

1. ceata de taximetriști briantinați cu transpirația din trafic care te întâmpină agresiv cu “-Taxi, săr?”

2. flegma (=acreala) cu care te primesc funcționarii vamali, deranjați că a mai sosit un avion

3. afișul decolorat care te îndeamnă să “servești” niște mâncare la demisol; ca să ajungi acolo treci pe lângă veceuri, aparent curate, dar mirosind cumva a dezodorizant auto …

De curând, cineva mi-a stabilit ca punct de întâlnire Mănăstirea Stavropoleos. Recunosc, m-a cuprins instant panica. Era o zi ploioasă mai ceva ca în Lacustră. Centrul Istoric, după cum bine ştiţi, în refacere (a se citi cu străzi desfundate şi multe pasarele de lemn care mie-mi dau fiori în general, ca să nu mai spun pe ploaie), plus o capacitate de orientare destul de limitată, specifică femeilor, au contribuit la panica mea. …