…că oricât de mulţi bani aş avea şi oricât de snoabă aş fi nu mi-aş cumpăra niciodată un Hirst. Niciodată nu mi-aş pune în casă, de exemplu, mulajul unei vaci eviscerate, cu organele amestecate cu bancnote irakiene sau un rechin tăiat în două şi scufundat în formol, chit că se numesc “Promisiune de bani” ori “Moartea explicată” şi sunt celebre… …

Cine are nevoie de sfaturi, cu atât mai mult când vine vorba despre bere. Nu ca aş fi expert, dar am aflat secretul berii Guinness, pe care vi-l împărtășesc. Ei bine, Guinness se bea doar dacă are temperatura de fix 6 grade. Şi nu oricum. …

Îmi plac poveștile cu femele alpha!

Îmi place Carla Bruni, goală în pictorialele ei de modă de acum 10 ani. Îmi place Carla Bruni-Sarkozy îmbracată, în grădinile Palatului Elysees. Îmi place Carla Bruni care sfidează, la 40 de ani, cu un CV exploziv. Îmi place că a făcut un copil cu un tânăr filosof, că a recunoscut că monogamia e o tâmpenie și că acum e Prima Doamnă a Franței. …

Zilele trecute, o caricatură publicată în presa franceză, îl arăta pe preşedintele iranian Ahmadinejad, rostindu-şi de la tribuna Conferinţei pentru drepturile omului, discursul său profund anti-israelian. De undeva de lângă el, Ségolène Royal, fosta contracandidată a preşedintelui francez Nicolas Sarkozy în alegerile pentru funcţia supremă, îi spunea liderului de la Teheran: “Vreţi să le cer scuze în numele dumneavoastră? Sunt maestră la aşa ceva…”.

…

Pe 29 aprilie se fac 100 de zile de când Barak Obama a depus jurământul de preşedinte al SUA. Al 44-lea. Niciunul dintre ei, de la Roosevelt încoace, nu a preluat o economie atât de  bolnavă şi o Americă atât de derutată. E adevărat că niciunul nu a fost precedat de George W.Bush şi de echipa lui. Numărând înapoi, de la 100 la 1, în fiecare zi de mandat Barak Obama a luat o decizie care a ţinut prima pagină a presei din întreaga lume. Dar nu de mega-planurile de salvare a băncilor şi de relansare a economiei vreau să vorbesc, ci despre primele decizii. Ştiţi ce a făcut Obama a doua zi după jurământ? …

A scris trei cărți despre Orientul Mijlociu. Relatează din zona de conflict – tot Orientul Mijlociu – de 30 de ani. A început cu Financial Times; acum lucrează pentru The Independent. Patrick Cockburn, un exemplu de dedicare, un jurnalist care nu pare să zâmbească foarte des și care aseamănă ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu cu un alt Război Mondial. Premiul Orwell este cea mai înaltă distincție britanică decernată anual unui jurnalist politic și unui autor de carte politică.

Anul trecut – trimestrul I – compania pierdea aproximativ 300.000 $, comparativ cu peste 70 de milioane $ anul acesta, în primele trei luni. Janet L.Robinson, președintă și CEO, spune că advertiserii au retras masiv publicitatea pe toată zona de print, chiar și la rubrica de mică publicitate. Au câștigat mai mult din vânzarea la chioşc, însă datorită unei creșteri de preț per exemplar, nu unei vânzări mai bune. …

Pentru cei care nu au auzit încă de Huffington Post, știrea că un blog a ajuns să se numere printre cele mai influente medii de informare este cel puțin surprinzătoare. Lumea se mișcă într-un fel care place libertății individuale și agențiilor de vânzări media. Nu place managerilor de trust care se plâng, conform unui alt studiu, că locurile noi de muncă și salariile au scăzut, fiecare, cu peste 4% în ultima vreme.

Clasamentul despre care vorbim e aici, plasându-l pe primul loc pe Steve Capus, președintele NBC News.

Au trecut 20 de ani de la unul dintre cele mai cumplite incidente în fotbal, incident amintit astăzi drept ”dezastrul de la Hillsborough”. Kelvin MacKenzie, editor la The Sun la vremea  respectivă, publica, împotriva voinței și a sfatului colegilor, un editorial intitulat ”The Truth” (tr. Adevărul), în care cita surse ale poliției care i-ar fi mărturisit că fanii formației Liverpool au urinat pe polițiști și că ar fi jefuit cadavre. …