După ce, în anii trecuţi, au realizat profituri demne de Cartea Recordurilor, după ce au dat bani cu împrumut la cele mai mari dobânzi din Europa, după ce au înrobit, practic, românii cu contracte de credit cel puţin originale, în care clientul suportă absolut toate riscurile, de la cursul valutar la deprecierea valorii proprietăţii, acum, când nimeni nu mai ia credit de teamă că nu o să aibă cu ce să-l plătească, Guvernul serveşte băncilor o nouă afacere, una “cu dedicaţie specială”, în care profitul va fi “fără număr”.  …

Va fi sau nu legea asta una a salarizării unice, habar n-am. Pot să mă îndoiesc că va fi așa, pentru că deja toată lumea încearcă să tragă cât mai mult de partea sa. Rău nu e, ca idee, sa-ți protejezi interesul.  Și sindicatele asta trebuie să facă. Dar cel puțin teoretic, ar trebui ca legiuitorul – adică statul – să reușească să aducă un echilibru. …

În cor, politicienii ne spun că luna aprilie a fost una încurajatoare. Că semnele sunt bune. Că vârful crizei a trecut. Optimismul lor ar trebui să ne facă şi pe noi mai optimişti. Însă nu îmi dau seama dacă ce ar trebui are vreo legătură cu realitatea. …

Am avut o săptămână remarcabilă. Da, noi toţi.

4 bănci din Statele Unite vor să plătească trezoreriei împrumuturile pe care le-au cerut şi primit acum câteva luni. India a trecut prin alegeri şi noul guvern aşteaptă învestirea, lucru care a provocat explozia ascendentă a cotaţiilor la bursa locală. …

Într-o ţară guvernată de veacuri de principiul “prost nu e cel care cere, ci cel care dă”, o traducere mai academică a lui “lasă că-mi găsesc eu fraierul”, nu m-am mirat foarte citind în Cotidianul de azi că iscusiţii noştri politicieni pregătesc o lege prin care cel care dă mită va primi o pedeapsă mai mare decît cel care o cere şi o primeşte. …

În 2002, cînd imi deschideam galeria de artă contemporană, lucrurile erau simple: nimeni nu gusta arta actuală, ideea despre artă a colecționarului autohton putînd fi rezumată astfel:  un pic de natură în casă agățată pe perete,  natură moartă de preferinţă, sau obiecte de decor vechi care incărcau atmosfera cu molii și nostalgie. Preferații erau pictorii de sfîrșit de secol 19 și urmașii lor interbelici. …

1. Şlapii
2. Răpirea din serai
3. Eleronul de portbagaj la Dacie …

Imaginați-vă economia României ca un automobil condus de “șoferul” Emil Boc. Mașina nu e una cine știe ce, e un fel de Logan de criză, de 5000 de euro, care pe dinafară seamănă cu una de 8000 euro, full option, numai că la interior e cheală, are doar volanul, pedalele și cam atât. …

Omul modern nu mai este ceea ce crede politicianul că este. Da, sigur, se mai fac campanii cu tiruri de cașcaval, pungi de rafie, șepci și zâmbete de porțelan fabricate în clinicile stoma din Germania, dar segregarea clienților politicii este tot mai evidentă. …

Azi-noapte am visat un porc. Bine, am mai visat şi alţi porci, dar porcul ăsta, la care mă refer, este unul cu totul special. Este singurul porc din Afganistan, rezident al Grădinii Zoologice din Kabul. …

Treci pe lângă tarabele cu presă şi te întrebi unde a dispărut femeia.

Femeia de lângă tine, cea diafană, misterioasă, cu sâni rotunzi, mirosind discret a un parfum necunoscut, dar suficient de şiret să te prindă cu vraja lui amestecată cumva nedesluşit cu parfumul pielii. …

(corespondență specială dedicată tânărului electrocutat la 27000 V)

Dragă domnule P.,

Eu, dragă domnule P., eu sunt o ţară, căreia îi place foarte mult să râdă. Mă ia câteodată aşa un râs, aproape istoric (nu isteric), de îmi ţin cu palmele Subcarpații să nu-mi alunece cumva munţii spre Bărăgan, spre gurile Oltului. …

Aud că în parcuri se aplică deja prevederile Codului Rutier: nu te mai plimbi cu bicicleta, rolele, skate-ul după bunul plac. Pe fereastra mea nu mai încape orașul ăsta care stă să explodeze. Cafeaua stă tristă pe pervaz. Vorbeam, deunăzi, cu prietenii mei, despre faptul că, din fericire, lumea este mult mai mare decât Bucureștiul. …