Domestic

Răpit

Orice numai să uit dar în uitare să uit puțin, ca o zvârcolire, un dans prostesc. Să fugă adolescentul propulsat de promisiune atras de moment spre artificii și amețit, perfect sănătos poate amorțit sub coroana nocturnă a frunzișului luminat pe

Răpit

Orice numai să uit dar în uitare să uit puțin, ca o zvârcolire, un dans prostesc. Să fugă adolescentul propulsat de promisiune atras de moment spre artificii și amețit, perfect sănătos poate amorțit sub coroana nocturnă a frunzișului luminat pe

Trebuia să termin cu prostiile și să mă apuc de futut

Nu, eu nu mi-am pierdut virginitatea niciodată. Inocența, da, dar pe asta o pierdusem deja de unul singur pe la 12-13 ani. Prima experiență a fost un eșec, dar cel puțin am fost mulțumit că se poate. M-a îmbărbătat, cum

Trebuia să termin cu prostiile și să mă apuc de futut

Nu, eu nu mi-am pierdut virginitatea niciodată. Inocența, da, dar pe asta o pierdusem deja de unul singur pe la 12-13 ani. Prima experiență a fost un eșec, dar cel puțin am fost mulțumit că se poate. M-a îmbărbătat, cum

Lumini albastre

Era vara primului an de facultate. Colegele m-au sfătuit prietenește să-mi încep, cum s-ar zice, viața sexuală, că se termină facultatea și cu ce mă aleg din toate astea? Îmi plăcea de un tip mai mare cu un an, care

Lumini albastre

Era vara primului an de facultate. Colegele m-au sfătuit prietenește să-mi încep, cum s-ar zice, viața sexuală, că se termină facultatea și cu ce mă aleg din toate astea? Îmi plăcea de un tip mai mare cu un an, care

Închide ochii, târfă

Pe la douăzeci de ani, problema principală era locul, așa că moartea unui unchi din Mangalia n-a putut decât să mă bucure, deși țineam oarecum la unchiul ăla. Părinții s-au urcat îndurerați în tren și mi-au lăsat apartamentul liber pentru

Închide ochii, târfă

Pe la douăzeci de ani, problema principală era locul, așa că moartea unui unchi din Mangalia n-a putut decât să mă bucure, deși țineam oarecum la unchiul ăla. Părinții s-au urcat îndurerați în tren și mi-au lăsat apartamentul liber pentru

Copilul care trăia cu o bomboană pe săptămână

  Bunicul meu a fost singurul om pe care l-am respectat. (Pe restul doar i-am suportat sau înjurat în gând și pe față). Dar l-am înțeles abia după ce a murit. Câtă vreme a fost lângă mine am crezut că sunt

Copilul care trăia cu o bomboană pe săptămână

  Bunicul meu a fost singurul om pe care l-am respectat. (Pe restul doar i-am suportat sau înjurat în gând și pe față). Dar l-am înțeles abia după ce a murit. Câtă vreme a fost lângă mine am crezut că sunt

Stomacul filosofilor

Au existat, așadar, filosofi preocupați de diet-etică, de o înțelepciune gustativă. Jean Colerus, biograful lui Spinoza, notează că filosoful olandez „a trăit o zi întreagă cu o supă de lapte bătută cu unt (…) și cu o cană de bere;

Stomacul filosofilor

Au existat, așadar, filosofi preocupați de diet-etică, de o înțelepciune gustativă. Jean Colerus, biograful lui Spinoza, notează că filosoful olandez „a trăit o zi întreagă cu o supă de lapte bătută cu unt (…) și cu o cană de bere;

De ce cineva e inocent?

Într-un film de Kaurismäki, dacă nu m-a lăsat jumătatea de memorie, un individ îl întreabă pe un alt individ care ține o cameră de filmat în mână: „Ce filmezi?” „Tot ce mișcă”, îi răspunde. Aici ați putea găsi o „idee

De ce cineva e inocent?

Într-un film de Kaurismäki, dacă nu m-a lăsat jumătatea de memorie, un individ îl întreabă pe un alt individ care ține o cameră de filmat în mână: „Ce filmezi?” „Tot ce mișcă”, îi răspunde. Aici ați putea găsi o „idee

Salutări din dictatură

Am renunțat să-mi mai port numele. Când mă întreabă de numele meu, eu nu le spun decât că sunt interogată; că nu sunt altceva decât chemată. Aici, singurele lucruri care se adeveresc sunt minciunile. Inventez minciuni, minciuna că bunicul meu

Salutări din dictatură

Am renunțat să-mi mai port numele. Când mă întreabă de numele meu, eu nu le spun decât că sunt interogată; că nu sunt altceva decât chemată. Aici, singurele lucruri care se adeveresc sunt minciunile. Inventez minciuni, minciuna că bunicul meu

Structură

Fără curent electric nu se mai mişcă nici planetele, e veşnica poveste cu: şi-ntr-o zi iubirea a dispărut. Iubirea, dată înainte şi-n apoi, ca banda magnetică a unei casete underground, înregistrată după altă casetă underground. E adâncirea şi nemaiîntoarcerea. În

Structură

Fără curent electric nu se mai mişcă nici planetele, e veşnica poveste cu: şi-ntr-o zi iubirea a dispărut. Iubirea, dată înainte şi-n apoi, ca banda magnetică a unei casete underground, înregistrată după altă casetă underground. E adâncirea şi nemaiîntoarcerea. În

Visătorul perfect

M-am înecat cu apă din părul tău. După ce am murit, am început să te visez așa cum ar fi trebuit să te visez de la început. Nimeni nu se învaţă cum să visăm, nimeni nu deschide o școală de

Visătorul perfect

M-am înecat cu apă din părul tău. După ce am murit, am început să te visez așa cum ar fi trebuit să te visez de la început. Nimeni nu se învaţă cum să visăm, nimeni nu deschide o școală de

Pomelnice*

Copil, chiar tânăr fiind, morţii din jurul tău nu sunt și morţii tăi. Cu morții nu mai ai ce raport să stabilești. Tot ce-a fost de spus s-a spus. Dar e o ciudată bucurie să asiști nevinovat, nițel sălbăticit poate,

Pomelnice*

Copil, chiar tânăr fiind, morţii din jurul tău nu sunt și morţii tăi. Cu morții nu mai ai ce raport să stabilești. Tot ce-a fost de spus s-a spus. Dar e o ciudată bucurie să asiști nevinovat, nițel sălbăticit poate,

Nocturnă pentru futelnița psihologului

Regula de trei simplă: nu poți fi psiholog bona fide dacă nu ai în cabinet canapeaua lui Freud (așa cum absolventul de teologie își are, în ordinea firii, obligația propriei biserici și a propriilor enoriași; lucrurile, nu?, nu trebuie încurcate

Nocturnă pentru futelnița psihologului

Regula de trei simplă: nu poți fi psiholog bona fide dacă nu ai în cabinet canapeaua lui Freud (așa cum absolventul de teologie își are, în ordinea firii, obligația propriei biserici și a propriilor enoriași; lucrurile, nu?, nu trebuie încurcate

Cimitirul vieții mele

Când m-am mutat în apartamentul cu vedere largă spre cimitir, mi-am zis că măcar am asigurată liniștea. Evident, uitasem ce nație de necrofili zgomotoși și fetișiști morbizi suntem. Și cât respect (ah, respectul, mereu invocatul respect!) le purtăm morților; și

Cimitirul vieții mele

Când m-am mutat în apartamentul cu vedere largă spre cimitir, mi-am zis că măcar am asigurată liniștea. Evident, uitasem ce nație de necrofili zgomotoși și fetișiști morbizi suntem. Și cât respect (ah, respectul, mereu invocatul respect!) le purtăm morților; și

Dintre cuvintele acelea urâte

O să notez, înapoia zilelor, înainte de începutul poveștii (uite că se poate gândi ceea ce nu a avut loc încă) o scurtă secvență care va căpăta bunul sens abia la sfârșitul poveștii. Povestea e aceeași. Sunt în tranzit într-un

Dintre cuvintele acelea urâte

O să notez, înapoia zilelor, înainte de începutul poveștii (uite că se poate gândi ceea ce nu a avut loc încă) o scurtă secvență care va căpăta bunul sens abia la sfârșitul poveștii. Povestea e aceeași. Sunt în tranzit într-un

În slujba asasinării luminii

Tarkovsky credea că cinema-ul este singura artă care operează cu conceptul timpului, definind cinema-ul – un mozaic al timpului. Nu pentru că se desfășoară în timp, continua el, pentru că asta se întâmplă și în muzică, teatru sau balet, ci

În slujba asasinării luminii

Tarkovsky credea că cinema-ul este singura artă care operează cu conceptul timpului, definind cinema-ul – un mozaic al timpului. Nu pentru că se desfășoară în timp, continua el, pentru că asta se întâmplă și în muzică, teatru sau balet, ci