Vă întrebaţi, poate, care este miza congresului despre care se tot vorbeşte zilele acestea. E vorba despre congresul PSD, în caz că n-aţi ghicit care era ideea. De ce, adică, noi, oameni cu cap şi cu scaun, vorbim despre alegerile interne ale unui partid şi nu vorbim despre alegerile pe care trebuie să le facă, spre exemplu, pensionarii pe 15 ale lunii: să plătească întreţinerea, medicamentele sau …

Patru oameni candidează pentru şefia PSD: Mircea Geoană, Miron Mitrea, Cristian Diaconescu şi Adrian Năstase. Probabil vor fi şi alţii, dar asta e mai puţin important acum. Avem deja completă lista perdanţilor de serviciu. Să-i luăm pe rînd. Mircea Geoană: a cîştigat alegerile parlamentare din Colegiul Dăbuleni, dar a pierdut cele mai importante alegeri din viaţa lui – pentru Primăria Capitalei şi pentru şefia statului. Miron Mitrea: a ratat funcţia de …

Anul 2009 mi-a confirmat cîteva dintre bolilele cronice ale scenelor de teatru din România.

Teatrul românesc trăieşte în domeniul complexului de confirmare a ceea ce ştie deja să facă. Eliminarea strategiilor de tatonare a riscului rămîne o practică recurentă. Riscul este deshidratat consecvent ca şi cum nimic din ce nu a fost încă digerat nu poate fi vreodată asimilat sau măcar …

Dragă Alesule,
Stiu că sînt o prioritate pentru Tine si nu stiu de ce în continuare sînt atît de nervos încît simt nevoia să vorbesc urît pacienţilor, să urlu la ei, să îi trimit după medicamente, după feşe,  să îi las să se zvîrcolească prin paturile murdare, cerşind un calmant în miezul nopţii de la asistenta căreia au avut grijă să îi întindă, de unde, de ne-unde, un plic la internare, ştiu că pacienţii sînt umblaţi de la un salon la altul, du-te la ăla de te-a internat, i se strigă omului pipernicit, singur, cheamă-l pe medicul care te are în grijă, i se spune mamei care e gata să nască şi sîngerează cuprinsă de dureri atroce pînă când, spre dimineaţă, va muri, iar tatăl degeaba va mai trăi.
…

William Totok, Richard Wagner, Helmuth Frauendorfer, Herta Muller.
Grupul celor patru. Patru scriitori germani, pe care îi ştiam din librării şi de la Europa Liberă, cu vocea limpede a lui William Totok în prim plan. Vocea limpede care îţi dădea o respiraţie limpede şi o privire limpede, atunci. Atunci n-aveam, dar ştiam să preţuim.

Acum, prim-planul nu este al lui William, ci al Hertei Muller. Nobel pentru literatură. “Herta Müller a fost total copleşită şi a început să rîdă într-un mod cu totul minunat”, spune Peter Eglund, secretarul Academiei Suedeze, care decernează premiul Nobel. …

Românii nu au vocaţia memoriei. Ne-o reaminteşte de fiecare dată câte un străin, cu blândeţea unei remarci: Dinu Lipatti, cel mai mare pianist român, acel înger al pianului, se bucură de recunoaştere în România? Desigur, cine ar spune nu? Nu întrebaţi dacă înregistrările lui se găsesc la magazinul “Muzica”! Sau dacă Televiziunea Română a realizat vreun film documentar despre pianistul dispărut la 33 de ani. Dar, pe bulevardul Lascăr Catargiu, casa familiei Lipatti poartă oare o placă memorială? …

Au mai rămas vreo 60 şi ceva de zile pînă la alegerile prezidenţiale. Ştiu, vă doare-n cot. Şi pe ei de voi. Şi, totuşi, alegerile astea chiar vor avea loc. Fie că vă interesează, fie că nu, tot veţi da cu nasul de ei la tv, în ziare, pe email sau pe bloguri. Le veţi închide, probabil, şi atunci ei vor răsări de după blocuri, din cutii poştale, de pe brichete, ceasuri, găleţi şi tricouri personalizate. Sau din guşa vecinului dependent de Realitatea TV sau de Antena3. …

Eu m-am gîndit ca lucrătorii din sistemul public, în zilele de concediu fără plată care îi aşteaptă, să se întîlnească între ei: să se răsfeţe, să joace jocuri de societate, să facă amor, să-şi gătească mîncăruri uşoare, să savureze cafeaua de dinainte şi ţigara de după. Căci au atîtea de povestit! Doar se ştiu unii cu alţii, au o plajă de subiecte comune, îşi cunosc perfect limbajul verbal şi nonverbal, de la lucru…

De ce să stăm şi să ne măcinăm pe declinul economiei, cînd zilele astea fără rost al muncii pot fi zilele unui răsfăţ fără o ţintă precisă?
De ce, dacă ţara şi semenii noştri ne frămîntă tot timpul, să nu ne frămîntăm şi noi unii pe alţii? …

De fapt, am ajuns sa spun ca “Nu mai vreau sa fiu “shopoman””. De ce? Iată de ce:

Iulie, 14: “Stimate client, vă rugăm să vă asiguraţi că la data de 20/07/2009 veţi avea pe cont suma necesareă pentru a acoperi rata de … Euro. Xbank” Iulie, 15, acelaşi mesaj. Iulie, 16, ora 23:30: îmi sună în draci telefonul mobil. Sar din pat şi mă uit cine nu are linişte în crucea nopţii. Nu mă sună nimeni. Este doar un nou sms. Acelaşi, de la aceeasi bancă. Îmi sare ţandăra, pentru că mi-am platit de două zile rata. Banca asta merge chiar atat de prost încât să nu facă o verificare a încasărilor la timp şi să nu mă mai streseze noaptea cu sms-uri? …

Libertatea este atunci cînd încerci şi reuşeşti să te desprinzi de propriile legi ale gravitaţiei. Însă gravitaţia, ca orice altceva care face obiectul vreunei legi, este o prejudecată, o prejudecată cu greutate, e-adevărat, dar de ce să crezi în gravitaţie cînd poţi crede mai degrabă în contrariul ei? Esenţa contrariului gravitaţiei este (să zicem) libertatea, de aceea, pentru mine, găinile sînt un paradox. …

- o stare profundă de greață, s-ar putea să fie de la:

1. ceata de taximetriști briantinați cu transpirația din trafic care te întâmpină agresiv cu “-Taxi, săr?”

2. flegma (=acreala) cu care te primesc funcționarii vamali, deranjați că a mai sosit un avion

3. afișul decolorat care te îndeamnă să “servești” niște mâncare la demisol; ca să ajungi acolo treci pe lângă veceuri, aparent curate, dar mirosind cumva a dezodorizant auto …

Liceul Lazăr: şcoală de prestigiu. Oameni mari i-au purtat matricola.G. Călinescu, Tudor Vianu, Camil Petrescu, Ion Barbu, Dinu Lipatti, Neagu Djuvara, Liviu Ciulei, Gabriel Liiceanu sau Florian Pittiş sunt câţiva dintre aceştia. Doar câţiva. Numele lor nu le veţi putea citi trecând pe lângă liceu. Veţi da însă de numele d-lui Vanghelie, care a cocoţat pe ziduri o placă (din fericire nu de marmură – sfidându-l astfel pe fostul primar general). …

(în timpul interviului doamnei Ridzi de la Zigzag)

Domnia sa spune că un ministru nu poate supraveghea personal derularea tuturor contractelor.

Corect, dar totuşi, vorbim despre contractele de la cel mai mare eveniment organizat de minister. Nici acolo, la cel mai important proiect, nu era utilă şi necesară supravegherea ministrului? …

…

E cam deplasat să vorbeşti de lux când priveşti spre piaţa românească: recent, un „târg al luxului” s-a desfăşurat în piaţa publică, la intersecţia bulevardelor centrale. Ironic parcă, în pofida produselor expuse în corturi şi minimului interes arătat de „cumpărători” (mai curând vizitatori), de deasupra tuturor, impunător şi arogant, Palatul Parlamentului vorbea de la sine de singurul lux pe care şi-l permite România: …

Prima dată vor răsări, cai albi legănîndu’se printre crengile brazilor, doar prin rezervaţii, scăldîndu’şi pudicitatea în umbra lacurilor de acumulare şi a ocolurilor silvice. Vor începe prin a călări caprele negre şi ne vor studia atent şoldurile, dansul de acuplare cu grătarele şi sticlele de bere la pet. Apoi, pe nesimţite, dar fără a părea la întîmplare, în paginile vieţii lor va apărea Secolul luminilor şi vor coborî în orice aşezare omenească. Şi a lor va fi împărăţia. …

“Binele o duce rău în România” – aceasta este deviza Galei Societăţii Civile.
Sună mai bine, trebuie să recunoaşteţi, decât “Răul o duce bine în România”, care nu îşi mai are rostul după ce ultima caschetă de miner a făcut stânga împrejur la Cozia.

Anul acesta am facut parte din juriu. O experienţă minunată, care te face să inspiri adânc şi să spui: Da, domnule, există oameni în ţara asta de care sunt mândru, pe care îi admir şi care mă fac să cred că mâine va fi mai bine. …

La sfârşitul lui iulie, în Republica Moldova vor avea loc alegeri anticipate. Au fost alegeri şi în aprilie. Le-au câştigat comuniştii, dar tinerii au ieşit în stradă, au protestat, au fost arestaţi, agresaţi, Chişinăul a acuzat Bucureştiul de instigare şi orchestrare a manifestaţiilor, şi-a rechemat ambasadorul, ne-a trimis acasă ambasadorul, ne-a impus vize… Ce-a fost la gura lui Voronin, e puţin probabil ca Bruxelles-ul să mai fi auzit aşa ceva. …

Una dintre dramele omului modern este pendularea între alienare și iluzia puterii colective. Cu o mână pe amintirile din copilărie, cu cealaltă pe carieră sau fundul nevestei, Richard și Gheorghe pornesc în aventura modernă cu șanse egale. Ambii își doresc să construiască palate, să petreacă vacanțe splendide în Maui, să cumpere salam ieftin și roșii bio, să-și vadă copiii împliniți și să aibă o pensie liniștită. …

Parcă sunt “cetăţeanul turmentat” din piesa lui Caragiale. Aş vrea să merg duminică la vot. Îmi place senzaţia. De prima dată când am votat, de fiecare dată am simţit, măcar pe moment, că am rolul meu în alegeri, că şi votul meu contează. O chestie prostească, veţi spune. În România, votul nu îşi are niciun fel de relevanţă. Odată ajunşi la putere, toţi se metamorfozează cuprinşi de “virusul” politic. …

Scriam anul trecut in Money Express ca teama americanului de rand trezit brusc si brutal in fata crizei economice era ca, in acelasi timp in care este amenintat cu pierderea locului de munca, este amenintat si de administratie – formata de politicienii mult prea liberi la gura in a face promisiuni si mult mai stransi la punga in a si le respecta. Motivul pentru care americanii se tem(eau)  este ca, pe termen lung, guvernul va colecta din ce in ce mai multi bani din buzunarul …

Păi eu aş zice că da. Că nu degeaba s-a agitat maşinaria de partid atâta. Jurnalul Naţional zice că pdl-iştii trebuie să vină cu o listă de 10 persoane care să o voteze. Merita şi oamenii aştia să ştie că munca lor n-a fost în zadar. …

După ce, în anii trecuţi, au realizat profituri demne de Cartea Recordurilor, după ce au dat bani cu împrumut la cele mai mari dobânzi din Europa, după ce au înrobit, practic, românii cu contracte de credit cel puţin originale, în care clientul suportă absolut toate riscurile, de la cursul valutar la deprecierea valorii proprietăţii, acum, când nimeni nu mai ia credit de teamă că nu o să aibă cu ce să-l plătească, Guvernul serveşte băncilor o nouă afacere, una “cu dedicaţie specială”, în care profitul va fi “fără număr”.  …

Va fi sau nu legea asta una a salarizării unice, habar n-am. Pot să mă îndoiesc că va fi așa, pentru că deja toată lumea încearcă să tragă cât mai mult de partea sa. Rău nu e, ca idee, sa-ți protejezi interesul.  Și sindicatele asta trebuie să facă. Dar cel puțin teoretic, ar trebui ca legiuitorul – adică statul – să reușească să aducă un echilibru. …

În cor, politicienii ne spun că luna aprilie a fost una încurajatoare. Că semnele sunt bune. Că vârful crizei a trecut. Optimismul lor ar trebui să ne facă şi pe noi mai optimişti. Însă nu îmi dau seama dacă ce ar trebui are vreo legătură cu realitatea. …

Am avut o săptămână remarcabilă. Da, noi toţi.

4 bănci din Statele Unite vor să plătească trezoreriei împrumuturile pe care le-au cerut şi primit acum câteva luni. India a trecut prin alegeri şi noul guvern aşteaptă învestirea, lucru care a provocat explozia ascendentă a cotaţiilor la bursa locală. …

Într-o ţară guvernată de veacuri de principiul “prost nu e cel care cere, ci cel care dă”, o traducere mai academică a lui “lasă că-mi găsesc eu fraierul”, nu m-am mirat foarte citind în Cotidianul de azi că iscusiţii noştri politicieni pregătesc o lege prin care cel care dă mită va primi o pedeapsă mai mare decît cel care o cere şi o primeşte. …

În 2002, cînd imi deschideam galeria de artă contemporană, lucrurile erau simple: nimeni nu gusta arta actuală, ideea despre artă a colecționarului autohton putînd fi rezumată astfel:  un pic de natură în casă agățată pe perete,  natură moartă de preferinţă, sau obiecte de decor vechi care incărcau atmosfera cu molii și nostalgie. Preferații erau pictorii de sfîrșit de secol 19 și urmașii lor interbelici. …

1. Şlapii
2. Răpirea din serai
3. Eleronul de portbagaj la Dacie …