Domestic

Copilul care trăia cu o bomboană pe săptămână

  Bunicul meu a fost singurul om pe care l-am respectat. (Pe restul doar i-am suportat sau înjurat în gând și pe față). Dar l-am înțeles abia după ce a murit. Câtă vreme a fost lângă mine am crezut că sunt

Copilul care trăia cu o bomboană pe săptămână

  Bunicul meu a fost singurul om pe care l-am respectat. (Pe restul doar i-am suportat sau înjurat în gând și pe față). Dar l-am înțeles abia după ce a murit. Câtă vreme a fost lângă mine am crezut că sunt

Stomacul filosofilor

Au existat, așadar, filosofi preocupați de diet-etică, de o înțelepciune gustativă. Jean Colerus, biograful lui Spinoza, notează că filosoful olandez „a trăit o zi întreagă cu o supă de lapte bătută cu unt (…) și cu o cană de bere;

Stomacul filosofilor

Au existat, așadar, filosofi preocupați de diet-etică, de o înțelepciune gustativă. Jean Colerus, biograful lui Spinoza, notează că filosoful olandez „a trăit o zi întreagă cu o supă de lapte bătută cu unt (…) și cu o cană de bere;

De ce cineva e inocent?

Într-un film de Kaurismäki, dacă nu m-a lăsat jumătatea de memorie, un individ îl întreabă pe un alt individ care ține o cameră de filmat în mână: „Ce filmezi?” „Tot ce mișcă”, îi răspunde. Aici ați putea găsi o „idee

De ce cineva e inocent?

Într-un film de Kaurismäki, dacă nu m-a lăsat jumătatea de memorie, un individ îl întreabă pe un alt individ care ține o cameră de filmat în mână: „Ce filmezi?” „Tot ce mișcă”, îi răspunde. Aici ați putea găsi o „idee

Salutări din dictatură

Am renunțat să-mi mai port numele. Când mă întreabă de numele meu, eu nu le spun decât că sunt interogată; că nu sunt altceva decât chemată. Aici, singurele lucruri care se adeveresc sunt minciunile. Inventez minciuni, minciuna că bunicul meu

Salutări din dictatură

Am renunțat să-mi mai port numele. Când mă întreabă de numele meu, eu nu le spun decât că sunt interogată; că nu sunt altceva decât chemată. Aici, singurele lucruri care se adeveresc sunt minciunile. Inventez minciuni, minciuna că bunicul meu

Structură

Fără curent electric nu se mai mişcă nici planetele, e veşnica poveste cu: şi-ntr-o zi iubirea a dispărut. Iubirea, dată înainte şi-n apoi, ca banda magnetică a unei casete underground, înregistrată după altă casetă underground. E adâncirea şi nemaiîntoarcerea. În

Structură

Fără curent electric nu se mai mişcă nici planetele, e veşnica poveste cu: şi-ntr-o zi iubirea a dispărut. Iubirea, dată înainte şi-n apoi, ca banda magnetică a unei casete underground, înregistrată după altă casetă underground. E adâncirea şi nemaiîntoarcerea. În

Visătorul perfect

M-am înecat cu apă din părul tău. După ce am murit, am început să te visez așa cum ar fi trebuit să te visez de la început. Nimeni nu se învaţă cum să visăm, nimeni nu deschide o școală de

Visătorul perfect

M-am înecat cu apă din părul tău. După ce am murit, am început să te visez așa cum ar fi trebuit să te visez de la început. Nimeni nu se învaţă cum să visăm, nimeni nu deschide o școală de

Pomelnice*

Copil, chiar tânăr fiind, morţii din jurul tău nu sunt și morţii tăi. Cu morții nu mai ai ce raport să stabilești. Tot ce-a fost de spus s-a spus. Dar e o ciudată bucurie să asiști nevinovat, nițel sălbăticit poate,

Pomelnice*

Copil, chiar tânăr fiind, morţii din jurul tău nu sunt și morţii tăi. Cu morții nu mai ai ce raport să stabilești. Tot ce-a fost de spus s-a spus. Dar e o ciudată bucurie să asiști nevinovat, nițel sălbăticit poate,

Nocturnă pentru futelnița psihologului

Regula de trei simplă: nu poți fi psiholog bona fide dacă nu ai în cabinet canapeaua lui Freud (așa cum absolventul de teologie își are, în ordinea firii, obligația propriei biserici și a propriilor enoriași; lucrurile, nu?, nu trebuie încurcate

Nocturnă pentru futelnița psihologului

Regula de trei simplă: nu poți fi psiholog bona fide dacă nu ai în cabinet canapeaua lui Freud (așa cum absolventul de teologie își are, în ordinea firii, obligația propriei biserici și a propriilor enoriași; lucrurile, nu?, nu trebuie încurcate

Cimitirul vieții mele

Când m-am mutat în apartamentul cu vedere largă spre cimitir, mi-am zis că măcar am asigurată liniștea. Evident, uitasem ce nație de necrofili zgomotoși și fetișiști morbizi suntem. Și cât respect (ah, respectul, mereu invocatul respect!) le purtăm morților; și

Cimitirul vieții mele

Când m-am mutat în apartamentul cu vedere largă spre cimitir, mi-am zis că măcar am asigurată liniștea. Evident, uitasem ce nație de necrofili zgomotoși și fetișiști morbizi suntem. Și cât respect (ah, respectul, mereu invocatul respect!) le purtăm morților; și

Dintre cuvintele acelea urâte

O să notez, înapoia zilelor, înainte de începutul poveștii (uite că se poate gândi ceea ce nu a avut loc încă) o scurtă secvență care va căpăta bunul sens abia la sfârșitul poveștii. Povestea e aceeași. Sunt în tranzit într-un

Dintre cuvintele acelea urâte

O să notez, înapoia zilelor, înainte de începutul poveștii (uite că se poate gândi ceea ce nu a avut loc încă) o scurtă secvență care va căpăta bunul sens abia la sfârșitul poveștii. Povestea e aceeași. Sunt în tranzit într-un

În slujba asasinării luminii

Tarkovsky credea că cinema-ul este singura artă care operează cu conceptul timpului, definind cinema-ul – un mozaic al timpului. Nu pentru că se desfășoară în timp, continua el, pentru că asta se întâmplă și în muzică, teatru sau balet, ci

În slujba asasinării luminii

Tarkovsky credea că cinema-ul este singura artă care operează cu conceptul timpului, definind cinema-ul – un mozaic al timpului. Nu pentru că se desfășoară în timp, continua el, pentru că asta se întâmplă și în muzică, teatru sau balet, ci

Imaginează moartea imaginează-ţi

Plictisit de extreme, făcând apologia suicidului, Cioran, odată scăpat la Paris, începe să fie sunat de sceleraţi pe culmile disperării (În caz că s-a omis informaţia – care, oricum, astăzi echivalează cu un zero sublim în termeni de putere, „pe

Imaginează moartea imaginează-ţi

Plictisit de extreme, făcând apologia suicidului, Cioran, odată scăpat la Paris, începe să fie sunat de sceleraţi pe culmile disperării (În caz că s-a omis informaţia – care, oricum, astăzi echivalează cu un zero sublim în termeni de putere, „pe

Vă rog, înțelegeți-mă greșit

Astea-s vremuri în care să te înfrățești cu ticăloșii. Vremuri aspre, mocnite. Noua religie mondială a demenței, numită corectitudine politică, nu-i altceva decât o mașinărie perversă care creează violență, ce naivitate să crezi că cenzura printr-un soi de bun-simț abstract

Vă rog, înțelegeți-mă greșit

Astea-s vremuri în care să te înfrățești cu ticăloșii. Vremuri aspre, mocnite. Noua religie mondială a demenței, numită corectitudine politică, nu-i altceva decât o mașinărie perversă care creează violență, ce naivitate să crezi că cenzura printr-un soi de bun-simț abstract

Bărbatul cu două umbre

A. B. Astăzi nu am făcut nimic. Mi-am cumpărat nişte pastile și am citit despre starea vremii. Luni, la Paris, vor fi -18°. Printre altele, am dat de o știre cu un pasager care a ascuns un pui de tigru

Bărbatul cu două umbre

A. B. Astăzi nu am făcut nimic. Mi-am cumpărat nişte pastile și am citit despre starea vremii. Luni, la Paris, vor fi -18°. Printre altele, am dat de o știre cu un pasager care a ascuns un pui de tigru

Banii cu duh

[…] O singură spaimă îi rămâne lui Don Juan de neînfrânt: „Pentru mine-i zi funestă, / Tristă, numai ziua-n care / Nu am bani în buzunar. / Restu-i glumă de prost gust.” Pe Don Juan umbra morții îl amenință numai

Banii cu duh

[…] O singură spaimă îi rămâne lui Don Juan de neînfrânt: „Pentru mine-i zi funestă, / Tristă, numai ziua-n care / Nu am bani în buzunar. / Restu-i glumă de prost gust.” Pe Don Juan umbra morții îl amenință numai