Zilele trecute, urmăream o dispută aprinsă de pe forumul unei reviste auto din Marea Britanie. Cititorii „îi trăgeau de urechi” pe redactori pentru clasamentul de la finalul unui test comparativ.  Argumentul lor era subiectivismul britanic cu privire la Opel/Vauxhall (marca sub care se comercializează Opel în Marea Britanie).

Aceleaşi argumente sunt foarte valabile peste tot în lume, iar România nu este o excepţie. Ziariştii sunt subiectivi, iar publicul este şi mai subiectiv. Reţeta popularităţii şi a vânzărilor este atât de complicată şi de diferită de la o ţară la alta, încât este imposibil să mulţumeşti pe toată lumea.

Şi mai este o problemă. În zilele noastre, maşinile pot fi încadrate doar în două categorii: bune şi foarte bune. De aici şi diferenţele dintre topurile şi comparativele diverselor reviste, emisiuni şi site-uri. Maşinile sunt separate pe criterii subiective de tipul: ergonomie, senzaţie la volan, confortul suspensiei etc. La care se adaugă şi tradiţia, obişnuinţa şi nu în ultimul rând relaţia jurnalistului cu producătorul sau importatorul auto.

Să luăm un exemplu. Există publicaţii care încearcă să elimine cât mai mult posibil subiectivismul. Aşa că fac teste cu masurători şi se folosesc de toată tehnologia disponibilă pentru a obţine rezultate obiective. Măsoară frânarea, viteza, vizibilitatea ş.a. La acestea se adaugă însă şi criteriile subiective de care vorbeam mai sus şi, la final, topul se mulează binişor pe preferinţele iniţiale ale jurnaliştilor şi ale publicului. Ultimul astfel de test realizat de o revistă de prestigiu a constatat, în urma probelor măsurabile, că una dintre maşini era superioară celorlalte la toate testele dinamice. Lua curbele mai bine şi mai repede, era mai stabilă la schimbările bruşte de direcţie, evita mai bine obstacolele etc. Lucru aproape fără precedent pentru că în general  sunt 2-3 maşini care îşi împart laurii. În plus maşina noastră era bine făcută, confortabilă şi puternică. Dar a fost o surpriză pentru toată lumea şi în plus una clasată în faţa unor rivale recunoscute şi percepute ca lideri în domeniu. Un clasament final cu ea în frunte ar fi fost incredibil nu doar pentru cititori, dar chiar şi pentru redactori. Aşa că, voit sau nu, conştient sau nu, maşina a fost depunctată pentru criteriile subiective de mai sus. Nimeni nu i-a găsit un cusur, dar când s-au acordat notele pentru criteriile subiective a primit mai puţin ca rivalii cu un nume consacrat.

Mai există şi alte situaţii. Când testează o maşină pentru trei zile şi la final trebuie să redacteze un articol, ziariştii se simt obligaţi să-i găsească şi un cusur sau două. Altfel articolul nu are culoare şi are un impact mai redus asupra cititorilor.
Aşa se face că unele maşini au prea multe butoane, în timp ce altele au prea puţine, că unele maşini au şezutul scaunului prea scurt sau că spălătorul de faruri stropeşte parbrizul.

Şi ca să revin la disputa de pe forumul englez de care spuneam la început, uneori ziariştii clasează un VW Golf mai bine decât un Opel Astra doar pentru că Astra, deşi este o maşină foarte bună, nu are “nimic special”…

Comentarii

comentarii