Vă mai amintiți prima beție? Era prin 1952…

Prima betie I from veioza arte on Vimeo.

Anason, lichior de cireșe, de cafea, vin de buturugă, țuică, palincă, descoperirea votcii Zubrowka, sfatul unui poet bătrîn și boem pe cînd aveam 19 ani și când cea mai importantă era cantitatea, nu calitatea, recunoști o votcă bună atunci cînd o simți doar în stomac, votcă și Villon, Shakespeare și vin, vă mai amintiți prima beție? Antologia scoasă de Editura Art, Prima mea beție, cea care va inaugura seria dedicată primului sau primei…., poate juca rolul unui aide-mémoire, în sensul literal al expresiei, sau al unui psihanalist pentru a vă aminti chiar și domniile voastre cum a fost prima dată. Dar cred că…da, am uitat ce doream să mai scriu.

Cum de ceva vreme, bîntuind librăriile (agasat de întrebarea vă putem ajuta cu ceva?, librăria văzînd-o ca pe un oraș ale cărui străduțe-cărți, unele familiare, altele nu, așteaptă să fie mirosite și pentru care nu simt nevoia de ghid), cum de ceva vreme îmi tot sar în mână cărțile Editurii Art, le iau și mă bucur de grafica copertelor, de formatul cărților, îmi place foaia puțin mai aspră a colecției de poezie și simt nevoia să le cumpăr pe toate. Vin cu o sugestie pentru Editura Art: să lanseze programul prin care să îți faci abonament pe viață la toate cărțile publicate la un preț de 30% /volum din prețul de piață. Un fel de abonament pe viață la loja Art.

Incitat de noua apariție (lansarea are loc vineri, 13 noiembrie, ora 18.00, la clubul m.ţ.r.), nu am scăpat prilejul de a-i adresa câteva întrebări Andrei Matzal, PR Manager al Editurii Art.

TC: Editura Art tinde sa devină un brand, să ocupe un loc în mintea „consumatorilor” de literatură de calitate. Apropos de colecția de poezie „Malul albastru”: poezia mai face trafic? Nu ați plecat, cel puțin cu această colecție, într-o bătălie cu morile de vânt?

Andra Matzal: E perfect adevărat că poezia, ca specie, nu poate face față unei competiții la „categoria grea”, alături de romane, de pildă. Însă Colecția „Malul albastru” nu a fost concepută nici ca o mare lovitură de piață și nici ca un gest kamikaze de a reforma obiceiurile și preferințele cititorilor români. Volumele de poezie publicate de Editura Art răspund în primul rând unor nișe, nu unui public larg, având ca efect secundar scontat o eventuală dilatare a acestei nișe. Cele o mie de exemplare (însemnând tirajul primelor apariții) sau 1500 (tirajul pentru viitoarele titluri) încearcă să acopere măcar o parte din distanța din ce în ce mai mare dintre poeții acestui moment și cititorii pasionați sau „pasionabili” de poezie. „Adora” și „Dimensiunea <Umbrella>” sunt primele titluri ale unei colecții prin care încercăm să reamintim, într-o formă adusă la zi, că poezia românească își are viața ei, că mai există încă, din fericire, „la resistance” a poeziei, și că, în ciuda ritmului consumerist care ne face uneori amnezici, poeții găsesc formule noi de adaptare. Ca să închei această lungă paranteză, „Malul albastru” este cel puțin un refuz de a discrimina între „organismele” literare cât se poate de vii în virtutea criteriului vandabilității.

TC: Sunt de partea dumneavoastră în privința poeziei dar, plecând de la trafic, v-ați gândit la alternative spectaculoase de promovare a poeziei? Mi-e imposibil să cred că nu ar exista în România zece mii de iubitori de poezie – de ce poetul și poezia lui să nu ajungă la cei zece mii de potențiali cumpărători? Să facem o campanie de promovare a poeziei și, cu sprijinul CNA, să o introducem la campanie socială? Să inserăm spoturile pentru poezie între spoturile campaniilor politice din această toamnă?

AM: Nu știu cât de eficiente sunt campaniile sociale. Cred că cel mai înțelept lucru, în ceea ce privește poezia, este să arăți cât de actuală este și că, totodată, nu și-a pierdut deloc funcția „magică”. După părerea noastră, s-ar putea readuce către public nu doar nume îngropate de retorica academică prăfuită (Tristan Tzara, Gellu Naum, ca să nu citez decât clasici), ci și poeți în carne și oase, dar care, prin ricoșeele mult invocatului rating, nu mai ajung niciodată la public. Am putea, în noua versiune a site-ului, să publicăm mostre de poeme downloadabile gratuit, să căutam poeți activi în zona experimentelor (spam poetry, bio-poezie, videopoeme s.a.m.d.) și să îi prezentăm prietenos, să coagulăm oameni interesați de această zonă, dar care să aibă și un potențial de trend-setteri. Eventualele campanii ar trebui să fie foarte bine targetate: să meargă spre cei tineri și foarte tineri și să vorbească „pe limba lor”. ( Un exemplu care îmi vine în minte ar fi o discuție cu Tom Sandqvist, autorul volumului DadaEast: Romanians at Cabaret Voltaire http://mitpress.mit.edu/catalog/item/default.asp?ttype=2&tid=10460 , care prezintă în carte o teorie oarecum revoluționară și controversată despre originile românești ale avangardelor. Doar ca pretext pentru o serie mai amplă de eventimente). Idei ar fi o mulțime, putem continua discuția pe viu.

TC: Prima mea…mi se pare o bună idee de marketing pentru a atrage cititorul – prin această judecată nu doresc să induc vreo asociere negativă marketing-literatură. În mod firesc ar urma colecția Ultima mea.….sau 99,99% din prima mea...?

AM: Deocamdată încercăm să ducem la bun sfârșit cele zece episoade preconizate pentru colecția „Prima dată”. Și, dacă vom avea un feedback pozitiv din partea publicului, vor urma, probabil, și poveștile despre ultimele dăți:).

Și, după ce Editura Art a deschis spectacolul, pe scenă și-a făcut apariția poetul Iulian Tănase în ale cărui gînduri ne-am infiltrat microfonul: doar Iulian este prezent în această etilică antologie.

TC: Culoarea primei perechi de pantofi?
Iulian Tănase: Nu cred că erau roz. Asta e tot ce cred că îmi amintesc.
TC: Numele primei pisicuțe din viața ta?
IT: Herta. Inspiratoarea acestui nume a fost, previzibil, Herta Müller.
TC: Prima carte citită?
IT: Aici am mai multe variante de răspuns: 1) Nu ştiu, nu sînt din localitate; 2) N-am citit, deocamdată, nici o carte, am fost prea ocupat cu scrisul; 3) Într-o vară, eram copil, sora mea s-a înarmat cu o carte (probabil, oribilă; se intitula Jungherul de argint) şi fugea cu ea după mine, prin curte, somîndu-mă să o citesc. N-am citit-o, normal. Doar nu eram prost să citesc.
TC: Cînd ai vrut să ucizi prima dată?
IT: Aveam vreo 6-7 ani cînd am vrut să ucid prima dată. Poate nu atît să ucid, cît să fac cumva să moară cît mai repede. Era un bătrîn care mă alergase prin nişte grădini, avea un cuţit imens într-o mînă, nu m-a prins, de aia am şi avut apoi şansa de a-i fi dorit moartea. N-a trecut mult timp şi a murit. Era destul de bătrîn, aşa că nu se făcea să mă implic. Pe oamenii foarte bătrîni nu-i omori decît dacă te afli într-un roman de Dostoiesvski. Eu nu mă aflam.
TC: Cum se numea primul Dumnezeu din viața ta? (sper că nu Marcel)
IT: Habar n-am cum se numea primul, dar pot să spun cum se numesc ultimii doi: Mnezeu şi Demonezeu.
TC: Când ai scris prima poezie? (era cumva epopee istorică?)
IT: Sigur că era epopee istorică, altceva nici n-am scris. Cred că eram în clasa a 5-a, înainte de Christos.
TC: Cît porți la pantofi?
IT: Port 42, atît îmi permit, deocamdată.

Am vrut să îl mai întreb pe Iulian și când a făcut prima dată diferența dintre mărar și pătrunjel însă omul bea dar mai și citește.

Comentarii

comentarii

Scroll to top