Uniunea Teatrală din România (UNITER) şi Secţia română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (IATC/AICT) îşi exprimă consternarea şi adânca tristeţe prilejuite de dispariţia lui ALEXANDRU TOCILESCU, regizor de teatru şi operă, membru al Senatului UNITER. Nascut la 27 iulie 1946 la Bucuresti, absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica (dupa studii prelungite, dupa cum el insusi spunea), „Toca” a devenit repede unul dintre cei mai interesanti autori de spectacole din teatrul romanesc, montand deopotriva piese clasice si texte de ultima ora, in formule scenice intotdeauna insolite, adeseori provocatoare.

*

Dintre spectacolele sale, lucrate in diverse teatre din Bucuresti si din tara, vor ramane titluri de referinta in istoria teatrului autohton Amurgul unui cocor de Junji Kinoshita (prima montare a unei piese japoneze in Romania) Occisio Gregorii de Samuil Vulcan si Barbul Vacarescu, vanzatorul tarii de Iordache Golescu, Tartuffe de Molière si Cabala bigotilor de Mihail Bulgakov, Hamlet de William Shakespeare (Teatrul „Bulandra”, 1986, montare longeviva ce a deschis drum in lume teatrului romanesc imediat dupa 1989), Poate Eleonora… de Gellu Naum, Oblomov dupa A.I. Goncearov, Elizaveta Bam de Daniil Harms.

*

Cele mai recente creatii ale sale – Eduard al III-lea de William Shakespeare (Teatrul National Bucuresti, 2008), Casa Zoikai de Mihail Bulgakov (Teatrul de Comedie, 2009), Sfarsit de partida de Samuel Beckett (Teatrul Metropolis, 2009, preluat nu demult de Teatrul „Bulandra”) si Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare (Teatrul Metropolis, 2011, reluare a unei montari de urias succes realizata in 1978 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt) – se joaca inca, la Bucuresti, cu sali arhipline.

*

Laureat al Premiului UNITER pentru intreaga activitate (2002), realizator de emisiuni la Televiziunea Romana, autor al unor apreciate montari de opera, profund cunoscator de muzica si de film si rafinat degustator de placeri gastronomice, iubitor de viata si de teatru, Toca a fost, in si pentru lumea noastra teatrala, mai mult decat o personalitate: un personaj – un personaj shakespearian combinand faconda lui Falstaff cu sarcasmul amar al lui Feste. Istorisirile sale si replicile sale vor ramane celebre. Odata cu el dispare de pe scena romaneasca nu doar un artist, ci si un mod de a face teatru – serios si glumet, academic si boem.

*

Daca si-ar fi compus el insusi epitaful, acesta ar fi putut sta, cu siguranta pe o cruce din Cimitirul Vesel de la Sapanta. Si ni-l putem inchipui pe Toca batand, asemenea lui Ivan Turbinca, la toate Portile Eterne, pentru a se instala, in cele din urma, printre ingeri, ca sa-i faca sa devina mai umani. Fie-i drumul usor si linisitit!

Tweet