Tânăr student caut revoluţionar

Pe vremea aceea era un om rău rău rău, care a topit cu laseru’ tancurile inamice, şi ne forţa să citim, şi să visăm Pepsi, şi să depăşim planul la copii. Pe vremea aceea, macarale râdeau în soare, argintii. Dar în 1989 oamenii au tăiat cu flexu’ laseru’ şi macaralele, au dat drumu’ la Pepsi şi au început să se drogheze. Au furat tot.

Totuşi, să nu ne îndepărtăm foarte mult de subiect. Tânăr student caut revoluţionar Vol. I, La început a fost frica, publicată la Editura Curtea Veche în 2011, reprezintă o carte plină de amintirile celor care s-au infiltrat în Istoria mare din 1989 prin istoriile personale. Joi, 23 iunie 2011, ora 18:00, la o nouă întâlnire a Clubului Filantropia se va dezbate cartea pomenită mai sus, coordonată de Zoltan Rostas şi de Florentina Ţone. Participă: Grigore Cartianu, jurnalist, Adrian Cioroianu, istoric, Doina Jela, scriitoare, Dumitru Sandu, sociolog, Liviu Tofan, director IRIR, şi cei doi coordonatori. Moderator: Şerban Anghelescu, etnolog

„…Par mici amintirile intervievaţilor. Cum făcea Artemiza Buibăr glume la Penitenciarul Jilava, după ce fusese bătută bine în seara lui 21 decembrie şi apoi arestată: „Stai, că e mai bine aici, nu ne mai ducem acasă, că ne dau ăştia hârtie igienică“. Cum se întreceau „revoluţionarii“ din sediul Comitetului Central în a trage şi a nimeri policandrele din clădirea Muzeului de Artă de peste drum. Cum era terifiat de-a dreptul Gabriel Ionescu, odată ajuns acasă după mitingul din 21 decembrie: „Eram îngrozit că aruncasem materialul de propagandă cu Elena Ceauşescu pe jos şi că va trebui să-l plătesc din salariul meu mic de funcţionar public“. Cum a vrut A.P. să plece la Televiziune şi soţul i-a „înăbuşit în faşă acţiunea revoluţionară“, încuind uşa şi ameninţând-o cu „o bucată“. Cum a simţit Horia Bălăşoiu că e ceva în aer, ceva care-l cheamă, care-l duce în Piaţa Universităţii în seara de 21 decembrie, cum l-a apucat groaza când a început să se tragă şi a rupt-o la fugă, lăsându-şi fiul în mulţimea de la Universitate: „N-am avut curajul să mă întorc să-l caut. Mi s-a părut că de sus se aud nişte vaiere îngrozitoare.“ Cum s-a dus Cătălin Cuatu la un prieten, în dimineaţa de 22 decembrie, după ce văzuse cu ochii lui măcelul de la Universitate, şi a băut un kil de ţuică: „Eu în viaţa mea nu băusem aşa ceva, nici acum nu beau. Am băut…, nici n-am simţit.“ Cum îşi dorea să moară repede Alexandru Contoloru, să nu se chinuie: „Mă vedeam mort, mă vedeam împuşcat, mă rugam măcar să mor repede. O să zici că sunt laş, nu?“… Cum a stat Petre Cristea legat de un calorifer cu cătuşe, lângă un câine-lup, la Sinaia, până când cei din Consiliul Frontului Salvării s-au convins că nu era terorist şi i-au dat drumul…

…Par mici amintirile lor, dar sunt ale lor. […] Mici bucăţi de puzzle, interviurile noastre recompun o revoluţie altfel decât o ştim. ” – Florentina Ţone

„Ani de zile am auzit în mediul universitar spunându-se că „tineretul de azi”, chiar şi cel din facultăţile de ştiinţe sociale şi umaniste, nu ştie istorie, nu este interesat de aceasta şi habar n-are de Revoluţie. În astfel de condiţii, ce poate face un profesor de la Facultatea de Jurnalism: îşi trimite studenţii şi studentele după revoluţionari. Ca atare, culegerea de faţă este o altfel de carte, bazându-se nu pe procese-verbale ale unor comisii parlamentare sau pe anchete judiciare, ci pe mărturii înregistrate de tineri de aceeaşi vârstă cu Revoluţia.” – Zoltán Rostás

Clubul Filantropia se compune din etnologi, antropologi, sociologi, psihologi, iubitori de oameni vii, de teme la fel de vii şi de aprige dezbateri.

Comentarii

comentarii

Scroll to top