Mai rar un asemenea roman poliţist în care să te întâlneşti cu crime odioase pe fiecare pagină, toate având drept motivaţie o singură iubire: cea pentru limba română.

Sub lama nemiloasă şi precisă* a autorului cad greşelile făcute de oameni culţi, neologismele stâlcite, termenii pretenţioşi , redundanţele. Şi deloc vă veţi mira, mai ales dacă aţi cochetat cu umanioarele, când veţi observa cum multe din cadavrele ciopârţite în carte sunt azi bine mersi, în viaţă, în gura noastră, zâmbind inocent şi corect interlocutorului.

Cartea nu trebuie lăsată să respire cu nici un preţ!

*Cităm din carte: ”Precis, neologism de origine latină, înseamnă la origine „tăiat cu cuţitul”, deci „fără faze de trecere”, „fără să mai rămână vreo legătură între părţile separate”. De aici se ajunge la înţelesul de „exact, categoric, net.”

Acad. Alexandru Graur, „Capcanele” limbii române, Humanitas, 2009

Comentarii

comentarii