Este de bon-ton să ne tragă cineva de manecă din când în când, ca să ne scoată din zona de confort a conformismului. Sunt oameni printre noi care duc o astfel de luptă în permanenţă, o răzmeriţă împotriva „sistemului”, uneori doar la nivel simbolistic, prin artă, la microfon sau la corzile unei chitare, la clape sau beţele unei baterii.

Proiectul voinic al Artanului & Suedezului de la începtul ultimului deceniu, reunit prospăt în 2010 pe scena Peninsulei de la Târgu-Mureş, ne-a adus aminte vineri, 4 noiembrie, în clubul Pulse din Constanţa, că producţia autohtonă de rock are o istorie şi încă poate, contrar glumiţelor de pe scena „se simte că am îmbatranit”.

*

Printr-un post-punk sănătos ca o cură de snaps, cu influenţe de urban-etno şi cu ajutorul explicit al echipei din dotare: Adrian Pleaşcă (Artan) – voce, Răzvan Moldovan (Suedezu) – chitară, Robin Proca – bas, şi Radu Moldovan – tobe.

Vreau ca ceva să fie foarte clar pentru majoritatea fanilor nostalgici: Timpuri Noi – aceia cu care o bună parte din noi am adolescentit în ’80 sau ’90 a murit, şi este foarte natural să fie aşa. Hiturile vechi de la Perfect la Mistreţul Galben, chit că reluate spre deliciul publicului într-un remix de amintire comunistă, fac parte din trecut. Let go, Timpuri Noi nu mai există, aşa cum cravatele de pionier nu mai există, decât în muzee şi-n dosarul memoriei amintirilor optzeciste. Muzica evoluează, se adaptează şi se transformă. La revedere Timpuri Noi – de ceva vreme, bun venit Partizan şi restul formaţiilor ce formează scena de rock actuală.

*

Foarte bune piesele noi, spicuiesc: Banii, Radio, Deplasarea, Furtuni, Android, Stop, Doamne, ah, Scuze, SLJN (Salajan), Lumea tăcerii, Bratislava si/sau consacrate hituri TV precum: Fata Mea sau Disco. Protagoniştii au dat tot ce au putut din ei, reuşind o bună priză la public, fie prin dedicaţie, fie prin transmitere şi implicare în comunicarea scenă-public, fie prin reveniri la bis. Remarc, asemeni, cu plăcere din deliciul concertului excelentele experimente de distorsuri de chitară, întru completarea (dez)armoniei artistice.

*

Cum ziceam, zona de confort în care trăim trebuie părăsita periodic pentru re-racordare la valorile esenţiale. Recomand această experienţă la un concert punk-rock care ne şi gâdilă filozofic în orgoliile noastre sociale, general acceptate.

Tweet