O lungime de şapte centimetri, de la baza urechii drepte până la bărbie*
The Chronicle, 28.10.2009, 12:16
Cine, ce, când, cum şi de ce. Subiect, adjectiv, verb, adverb, complemente – de timp, loc, de mod, relativ, de cauză, de scop, consecutiv, instrumental, sociativ, de relaţie, condiţional, concesiv, opoziţional, cumulativ, de excepţie. După ce mi-am înclinat trupul și ochii înaintea
romanului
Brocart de toamnă scris de Teru Miyamoto, am avut senzația că am ieșit dintr-un univers lipsit complet de adjective, de dorința de epatare, de metafore, de personaje declamându-și frenetic frământările – neapărat înalte!, că fiecare cuvânt fusese bine cântărit și așezat cu grijă în corpul cărții.
Brocartul e un trup ale cărui haine sunt totuna cu sângele, carnea și oasele (
oasele sînt hainele mele, s-ar putea prezenta Miyamoto).
Înveșmântați în
Brocart de toamnă vă puteți familiariza cu o lipsă sau o surprinzătoare anticipare a indiciilor narative care are darul de a spune mai mult decît o abundenţă secătuitoare – seceta te face să visezi ploaia. E şcoala japoneză de arhitectură a scriiturii şi a sentimentelor, e sentimentul bine drămuit al fiinţei nipone.
Fiinţe? E romanul (epistolar al) iubirii și al trădării în care veți fi pe rînd când Yasuaki, când Aki.
Rezumat**:
Din blana muntelui Zaō, pe care aripa necruţătoare a vântului o răsfoia nu foarte rar, se trezeau şi se ridicau, pregătite pentru lunga veghe a nopţii, frunzele palid ruginii ale toamnei. Necunoscuţi ai iubirii, în urcuşul lor, le mai scuturau de pe umeri.
Teru Miyamoto, Brocart de toamnă, trad. de Angela Hondru, Humanitas Fiction, 2009, Colecția Raftul Denisei.
* traiectorie care vă va urmări în timpul lecturii acestei cărţi.
**rezumatul, imaginar, reprezintă imaginea finală a acestui roman în ochii cronicarului
