SISIF ELEODOR, “Sapa”. Lumina vine doar de la un chiştoc de ţigară. Tocmai a terminat de săpat o mică groapă şi ar dori să se oprească puţin. A ochit un deal frumos, cu iarbă grasă, tocmai bun de săpat.

Primeşte o palmă după ceafă. În zare, oameni fericiţi şi complet clişeizaţi cîntă complet îmbrăcaţi în costume populare atmosfera idilică de vară. Se urcă pe deal şi se simte zeu. Îşi aruncă de pe el cămaşa albă şi se apucă de săpat. Sapă simplu, atingând genialitatea.

Primeşte o palmă după ceafă. Soarele îi deconspiră la orizont un ochi de apă, senin şi albastru? De ce nu sap o groapă tocmai aici? Şi intră în mijlocul lacului până la gât şi se apucă de săpat. Sapă căutând simplitatea. Căutându-se pe sine.

Primeşte o palmă după ceafă. Soarele se pregăteşte să părăsească acele locuri cum alte nu-s pe lume dar numai temporar, până mâine dimineaţă, aşa cum am stabilit. Alţi oameni fericiţi şi complet clişeizaţi se întorc osteniţi şi fericiţi în mercedesurile lor strălucitoare, îmbrăcaţi în costume populare călcate impecabil. Cântă un cântec senin, cu versuri simple şi fermecătoare.

Primeşte o palmă după ceafă.

(Editura Tehnică, Beirut, 1932, 570 de pagini)

Comentarii

comentarii