Pe filmul ăsta as fi putut găsi orice: nuduri rubensiene de epocă îngrămădite sub un singur evantai, priviri vibrante pitite sub boruri largi, coșari lăsând buline de funingine pe nasul micilor curioși, marinari legănând hamacuri prin port, vesele tarabe de halviță, muzicuțiști bătrâni în parc, orice! Înțepenită într-un adorabil double-lens Lubitel de prin anii ’60, negociat la sânge într-un târg de antichități din Brăila, bătrâna peliculă s-a lăsat cu greu developată astăzi, după zeci de ani de întuneric. O mână grăbită cândva să deschidă cutia aparatului, mi-a răpit plăcerea descoperirii unui film expus corect în întregime.

Am recuperat doar două cadre inteligibile, care șoptesc o singură poveste. Un zâmbet familial greu de datat, într-un decor neutru, cu un copil frumos. O compoziție-clișeu, cu umbre parazite și hazlii, cu mâini atenționând micuțul să stea frumos “la poză”, neincitând la săpături suplimentare sau exerciții de imaginație.

Un gând trecut despre afecțiune și bună dispoziție, despre cum via e mândria oricărui gospodar, despre firescul magic și superbele ritmuri eterne.

Comentarii

comentarii