Pentru un teatru în slujba omului
Jessica A. Kaahwa, Uganda*

Întâlnirea de astăzi este o adevărată imagine a imensului potenţial al teatrului de a mobiliza comunităţi şi a construi punţi.

V-aţi închipuit vreodată că teatrul poate fi un puternic instrument al păcii şi reconcilierii? În timp ce statele cheltuiesc sume uriaşe de bani pe misiuni de menţinere a păcii în zone de conflict violent ale lumii, teatrul primeşte puţină atenţie ca alternativă în modificarea şi gestionarea conflictelor de la om la om. Cum ar putea cetăţenii planetei Pământ să ajungă la pacea universală, când instrumentele folosite vin dinspre forţe externe, aparent de represiune?

Teatrul pătrunde cu subtilitate în sufletul omului curpins de teamă şi suspiciune, transformând imaginea sinelui şi deschizând o lume de opţiuni în faţa individului şi a comunităţii. El poate conferi sens realităţilor zilnice, împiedicând un viitor nesigur. El se poate angrena în politicile umane în moduri simple şi directe. Fiind atât de cuprinzător, teatrul poate constitui o experienţă capabilă de a depăşi vechi neînţelegeri.

În plus, teatrul este un mijloc dovedit de sprijinire şi promovare a unor idei pe care le împărtăşim şi pentru care suntem dispuşi să luptăm atunci când sunt încălcate.

Pentru a avea pace în viitor, trebuie să începem prin a folosi mijloace paşnice care caută să înţeleagă, să respecte şi să recunoască contribuţiile fiecărei fiinţe umane la obţinerea păcii. Teatrul este limbajul universal prin care putem schimba mesaje de pace şi reconciliere.

Prin antrenarea activă a participanţilor, teatrul poate determina muţi indivizi să demonteze percepţii anterioare dând, în acest fel, şanse individului să renască pentru a face noi alegeri, bazate pe realităţi şi cunoştinţe regăsite. Pentru ca teatrului să-i meargă bine, printre celelalte forme de artă, trebuie să facem un pas curajos înainte şi să-l integrăm în viaţa de zi cu zi, unde să trateze probleme grave precum conflictele şi pacea.

Urmărind transformări sociale şi reforme în cadrul comunităţilor, teatrul există deja în zone răvăşite de război şi în sânul unor popoare care suferă de sărăcie cronică şi boli. Există un număr crescând de poveşti de succes, în care teatrul a reuşit să mobilizeze publicul pentru a face cunoscute victimele traumelor războiului şi a le ajuta. Sunt deja în funcţiune platforme culturale precum Institutul Internaţional al Teatrului, al cărui scop este „consolidarea păcii şi prieteniei între popoare”.

De aceea, ar fi o farsă dacă, cunoscând puterea teatrului, am rămâne tăcuţi în vremuri ca acestea şi i-am lăsa pe mînuitorii de arme şi aruncătorii de bombe să se ocupe de păstrarea păcii în lume. Cum ar putea uneltele înstrăinării să acţioneze şi ca instrumente ale păcii şi împăcării?

Cu ocazia acestei Zile Mondiale a Teatrului, vă îndemn să reflectaţi asupra acestei perspective şi să promovaţi teatrul ca pe un instrument universal de dialog, transformare şi reformă socială. Naţiunile Unite cheltuiesc sume uriaşe de bani pe misiuni de menţinere a păcii prin intermediul armelor în toată lumea, în vreme ce teatrul este o alternativă spontană, umană, mai puţin costisitoare şi cu mult mai puternică.

Chiar dacă nu poate fi singura cale de a aduce pacea, teatrul ar trebui cu siguranţă inclus ca un instrument eficace în misiunile de menţinere a păcii.

Translated into Romanian
Adrian Solomon
*Jessica A. Kaahwa, Uganda

Dr. Jessica A. Kaahwa nu este numai dramaturg, actriţă, regizoare şi profesoară de teatru de succes, ci se bucură de respect internaţional şi pentru activitatea ei umanitară. Bursieră Fulbright, a primit numeroase premii şi burse pentru a-şi continua cercetarea şi munca de teren, folosind teatrul şi mijloacele de comunicare ca forţe constructive în zonele de conflict şi pentru ameliorarea sănătăţii.

În prezent, Jessica Kaahwa este conferenţiar la Departamentul de Muzică, Dans şi Teatru al Universităţii Makerere din Uganda, unde şi-a luat şi masteratul. Călătorind mult, licenţa şi-a luat-o la Universitatea din Benin, Nigeria, unde a şi lucrat pe post de crainic la Serviciul Extern al Radio Nigeria. În 2001 şi-a luat doctoratul în istorie, teorie şi critică teatrală la Universitatea Maryland, SUA.

Jessica Kaahwa a scris peste 15 piese de teatru, televiziune şi radio, inclusiv Piatra de temelie, Justiţie cu muşcături, Paradis etern, Ecourile păcii, Tobele libertăţii. A regizat şi a jucat în câteva din propriile piese. A mai regizat, printre altele, Regele Lear de William Shakespeare, Mutter Courage şi copiii ei de Bertolt Brecht (tradusă în limba luganda, cu care a făcut turnee în Africa de Sud şi la Washington D.C.), şi a co-regizat Povestea soldatului de Igor Stravinski. A jucat în Piatra de temelie, Lucruri pe care le fac bărbaţii (de Rosa Mbowa), Soţul nostru a luat-o razna (de Ola Rotimi), Moartea şi călăreţul regelui (de Wole Soyinka) şi Ajunge cu registrul petrolului! (de Tunde Fatunde).

Susţinătoare înfocată a drepturilor omului, bunei guvernări şi dezvoltării, Jessica Kaahwa îşi face auzit glasul fără contenire în sprijinul egalităţii între sexe, păcii şi comunicării în situaţiile de conflict. A condus iniţiative naţionale şi internaţionale, folosind teatrul în programe de dezvoltare, şi continuă cerectarea asupra diverselor aplicaţii ale teatrului în toate aspectele societăţii.

Scriind articole şi manuale şi ţinând prelegeri despre aceste subiecte în lume, a condus multe workshopuri de perfecţionare pentru organizaţii naţionale şi internaţionale, precum şi pentru multe instituţii de învăţământ superior.

Kaahwa crede cu tărie în forţa exemplului în educaţie. Printre acţiunile ei umanitare se numără şi înfiinţarea unui centru pentru copii orfani la ferma ei din Uganda, unde îşi petrece o mare parte din timpul liber ajutându-i pe aceştia să recapete atât sentimentul siguranţei cât şi cel că aparţin cuiva.

Jessica Kaahwa vorbeşte engleză, franceză, swahili şi majoritatea limibilor bantu din Uganda şi din ţările vecine, fiind fluentă în runyakitara.

Translated into Romanian
Adrian Solomon

Comentarii

comentarii