– Da, dumneavoastră, ce poftiți, zise cu autoritate Muza.
– Nu, nu e rîndul meu, șopti el fîstîcit.
– Ba da, domnule, el e, haide, că stăm și noi la coadă de aproape doi ani, urlară din spate unii nervoși, cuprinși de o poftă animalică de a atinge catharsisul.
– Nu, lăsați, șopti el și încercă să fugă din rînd, dar niște mîini energice îl băgară din nou în fața tejghelei. Era o tejghea ca toate tejghelele, dar invizibilă, un invizibil tocit pe la colțuri. Vreun bezmetic scrijelise cu briceagul Romeo+Julieta=LOVE.
– Haide, zise Muza, suflecîndu-și mînecile și aruncînd o pulpă în sînge de personaj principal. Ia, miroase-o și marș acasă. Alții vor să-mi facă toate nefăcutele, iar tu nici măcar un Call me Ishmael nu ești în stare să-mi ceri și îl pocni cu un deci după ceafă de văzu numai muze verzi.

Am fi putut continua scenariul? Dar de ce să nu îl continuați domniile voastre, după ce veți fi urmat Atelierul de scris dramatic sau Meșteșugul de a povesti pentru scriitorii timizi susținut de Peca Ștefan la Fundația Calea Victoriei?

– Un personaj întreg, viu, să-l văd cum mușcă, urlă către Muză scriitorul după cele 10 ateliere. Muza leșină de plăcere, nu înainte de a-i pofti pe ceilalți mușterii afară și de a închide prăvălia.

Comentarii

comentarii