Marketing Morrissey sau debutul unui clasic

E dramatic când te-apuci să scrii despre cineva care umple stadioane, iscă urlete de emoţie pe stradă sau are acces liber oriunde scrie VIP area. Înseamnă că toată lumea ştie cine e şi nu mai e nimic de zis. Deci nimic despre Morrissey (măcar de această dată). Probabil că numai Morrissey însuşi a considerat că mai e ceva de spus, altfel nu ar mai fi găsit rostul scrierii unei Autobiografii, publicată săptămâna trecută de Penguin.

Bun, foarte mulţi solişti (şi restul de indivizi cu profesii internaţionale) şi-au publicat autobiografiile, biografiile, dar în nici unul dintre cazuri nu s-a vorbit de un eveniment literar, cu toate că sunt sau erau la fel de controversaţi pe cât este (imaginea lui) Morrissey (cu toate că au avut versuri intonate de multe găini adunate la un loc, în cor). S-a întâmplat că Morrissey a ştiut, în deplinătatea cunoştinţelor, să-şi vândă povestea. Cum?

Autobiografia a fost ţinută la sertar de Morrissey până când Penguin nu a acceptat sau, mai bine zis, nu a fost de acord, nu a ajuns la concluzia că este o idee fabuloasă ca Autobiografia lui să fie publicată în colecţia Penguin Classics. Atenţie, Penguin Classics, nici măcar în colecţia, la fel de prestigioasă, Penguin Modern Classics.

Alături de Morrissey, în Penguin Classics sunt înşiraţi un Joyce, un Sofocle, un Greene. Este probabil cea mai inteligentă şi scandaloasă mişcare de marketing editorial, aşa că e de salutat. Fiind vorba de Autobiografia lui Morrissey, n-ar trebui s-avem nevoie de cine ştie ce critici pozitive, păreri, motive puternice pentru a fi împinşi să o citim. Dar, în caz contrar:

În The New Yorker, avem un articol cu primele impresii despre Autobiografie şi un fragment reprodus (aici)
şi
în The Daily Beast, găsim 13 episoade suculente, descrise pe larg în Autobiografie, printre care şi aventura amoroasă a lui Morrissey cu un bărbat; mult timp de-atunci (aici).

Autobiografia acoperă cei 54 de ani împliniţi de Morrissey.
Săptămâna aceasta, albumul The Queen Is Dead al formaţiei The Smiths a fost numit cel mai bun album din toate timpurile de publicaţia britanică NME.

I am the Impossible.

– Morrissey

morrissey-autobiography-e1379497126620

Comentarii

comentarii

Scroll to top