Mame ce uneori mă faceţi să cred în Dumnezeu

(…) vă salut, bătrâne iubite, (…) pe voi, care ne potriveaţi întruna cârlionţii şi cravatele, ca să fim frumoşi la sosirea musafirilor sau la şcoală, pe voi, care întruna îi împopoţonaţi şi îi pomădaţi, ca pe nişte ponei, pe prostănacii voştri de fii ai căror nemaipomenite proprietare eraţi, pe voi, care ne spălaţi genunchii murdari de pământ sau zgâriaţi şi năsucurile murdare de ţânci mucioşi, pe voi, care nu simţeaţi nici o silă în faţa noastră, pe voi, totdeauna atât de slabe faţă de noi, atât de indulgente, şi care mai târziu vă lăsaţi atât de uşor îmbrobodite de fiii voştri adolescenţi, dându-le toate economiile, pe voi vă salut, maiestăţile noastre, mame ale noastre. Vă salut, mame pline de har, sfinte santinele, curajoase şi bune, duioase şi iubitoare, pe voi, cu ochi ce ghicesc, pe voi, care ştiţi pe dată dacă nişte ticăloşi ne-au făcut să suferim, pe voi, singurele făpturi omeneşti în care putem avea încredere şi care niciodată, niciodată nu ne veţi trăda, pe voi vă salut, mame care vă gândiţi la noi întruna, chiar şi când dormiţi, mame ce ne iertaţi totdeauna şi ne mângâiaţi frunţile cu mâinile voastre zbârcite, mame care ne aşteptaţi, mame ce sunteţi mereu la fereastră, privindu-ne când plecăm, mame ce ne găsiţi incompatibil şi unici, mame care nu obosiţi niciodată slujindu-ne, şi îmbrăcându-ne, şi învelindu-ne, chiar dacă avem patruzeci de ani, mame care nu ne iubiţi mai puţin dacă suntem urâţi, rataţi, înjosiţi, slabi sau laşi, mame ce uneori mă faceţi să cred în Dumnezeu.

Albert Cohen, Cartea mamei, EST, trad. Irina Mavrodin.

[În fotografii, mamele apar ascunse, de obicei sub o cuvertură, ţinându-şi copii nemişcaţi, pentru claritatea fotografiei]

Sursa fotografiilor, Retronaut şi The Hidden Mother.

Comentarii

comentarii

Scroll to top