O domnişoară visând cu ochii –albaştri – deschişi, aşezată într-un lan de flori, şi ţinând în braţe Jurnalul unui psihopat – nu poţi trece orb pe lângă ea fără să doreşti a afla cât de mult iubeşte viaţa şi pe cei din jur, apropiaţi ori necunoscuţi.

S.B.: Iertaţi-mi această îndrăzneală care nu se întemeiează pe o prietenie îndelungată: la ce vă gândiţi?

Ea*: Pe mine personal mă interesează doar desenele de pe panouri.

S.B.: Sunteţi ironică, probabil pentru că sunteţi agasată în permanenţă de propuneri libidinoase.

Ea: În primăvară, la ea au venit trei boboci de la UM, probabil că au venit încurajaţi de zvonurile despre uşurinţa cu care se lasă ea posedată…Iar ea, întâmpinându-I bucuroasă pe studenţii beţi, n-a întârziat să le arunce în faţă câteva chestii nemaivăzute, lăsându-i muţi şi cu gura căscată…În sfârşit, ea i-a pus pe toţi trei în genunchi ca să-i lingă tălpile…şi, în sfârşit, şi-a alungat vizitatorii înfierbântaţi, nu înainte de a-l bate pe unul dintre ei, pentru că nu era “vrednic”…

S.B. Întrebările mele vă jignesc?

Ea: Dacă în prezenţa mea e jignit un om căruia îi sunt recunoscător, mi se face dintr-o dată aşa bine…

S.B: De ajuns cu întrebările referitoare la noi doi. Ce v-a determinat să visaţi citind această carte? V-a adus aminte de raiul copilăriei? De inocenţa pierdută?

Ea: Erofeev! O s-o terminaţi rău! Dumneavoastră probabil şi în somn visaţi că sunteţi împuşcat în ceafă!
Erofeev! De ce urâţi femeile? Trebuie să iubim femeile! Pentru asta şi au p…!

SB: O păpuşă drăguţă citind lucruri care nici măcar nu ar trebui gândite…trebuia să îmi dau seama că ceva nu e în regulă cu dumneavoastră. Aţi avut probleme politice? Tatăl dumneavoastră a fost în Gulag?

Ea: Iar dumneata să nu-ţi baţi joc de mine!! Nu vă baaaa-te-ţi joc! Mă auziţi? Puteţi să vă bateţi joc de fetele de pe stradă! Dar deocamdată sunteţi în biroul secretarului organizaţiei comsomoliste!

SB: Nu vă văd bine, o să sfârşiţi spânzurată!

Ea: Şi printre altele, spânzurat fiind, el se mişca încântător…

Ajuns aici am luat-o la fugă, îngrozit de efectele acestei lecturi asupra unei tinere domnişoare cu ochi albaştri şi rochie animată de cele mai bune intenţii, citind netulburată într-un câmp de flori Jurnalul… unui tânăr de 18 ani care avea să devină un autor cult după scrierea romanului Moscova-Petuşki, un Jurnal în care Erofeev, având deja biletul de scriitor în buzunar, îşi aşteaptă trenul.
Nu m-am putut abţine şi, din fugă, mi-am întors capul şi i-am strigat:

SB: La vârsta dumneavoastră ar fi trebuit să observaţi diferenţa dintre viaţă şi literatură! Sunteţi totuşi o păpuşă bine crescută, dar ieşită din adolescenţă.

Ea: Întorcându-se din “Bufet”-ul din Apatit, fiind într-o stare deporabilă, B. putea totuşi, chiar şi în întuneric, să deosebească un bărbat de o femeie beată dintr-un canal…

*fragmente din Venedikt Erofeev, Jurnalul unui psihopat, traducere din limba rusă şi note de Mihail Vakulovski, Editura Art, 2010.

Post scriptum: La întâlnirea cu Jurnalul… conştiinţa dumneavoastră va spune cu un zâmbet natural: Încântat de cunoştinţă, tinere!

Comentarii

comentarii