Lucian Boia are reputaţia unui istoric în răspăr cu ideile de-a gata, pe care i-au creat-o zecile de volume cu o tematică luxuriantă, de la mişcarea naţională românească, până la imaginarul climatic. Dar chiar şi cu această reputaţie, Lucian Boia şi-a păstrat privilegiul de a nu se transforma într-un autor-vedetă, ci de a da întâietate absolută cărţilor sale. I-a fost dat lui Eugen Stancu, un tânăr coleg de breaslă, să pătrundă în cabinetul istoricului, ticsit de ediţii vechi, dicţionare, tablouri şi obiecte de artă, şi să pună întrebări despre predestinare, familie, formare şi împlinire profesională. A obţinut răspunsuri surprinzătoare, bogate în idei şi în detalii, din care nu se poate construi o singură istorie definitivă, istoria carierei lui Lucian Boia, ci un mănunchi de istorii, totdeauna polimorfe şi deschise, istoriile lui Lucian Boia.

comunicat Humanitas

—————————

Vă semnalăm apariţia acestei cărţi-dialog, ce urmează să fie lansată la Bookfest, 3 iunie, orele 13. Câteva pagini pot fi citite aici. Specialist în istoria imaginarului şi a mitologicului, Lucian Boia este unul dintre cei mai mari istorici români, cu o operă de o înnebunitoare diversitate: longevitatea, clima, comunismul, România, democraţia, Franţa, Germania, elita românească, sfârşitul lumii, Occidentul, omul nou, naţionalismul, Jules Verne sau Napoleon al III-lea sunt câteva din marile teme abordate în cărţile sale. Majoritatea operei şi-a scris-o întâi în limba franceză, la prestigioasa editură Les Belles Lettres, care, pe când frecventam universităţile franceze, era cea mai recomandată sursă de idei de profesorii de istorie francezi. Dincolo de magnitudinea operei sale, care îţi înmoaie picioarele prin analiză şi limbaj, şi dincolo de faptul că este o enciclopedie umană, atemporală, Lucian Boia a lăsat contribuţii inovatoare (cuvânt rar în limba română) în istoriografia universală. Dialogurile din Istoriile mele au fost mediate de Eugen Stancu, doctor în istorie.

Comentarii

comentarii