Hors concours III
Cătălin Stănescu, 04.02.2010, 22:45
Sper să fie ultima propunere care nu poate intra în
concurs.
Camera destul de largă – pe un pat, în mijlocul acestuia, la dreapta şi la stînga lui avînd lumînări aprinse, un bătrînel uscăţiv la faţă, cu un chip ascuţit, părul alb, bărbia îi tremură, în jurul lui se află cîţiva oameni în putere. Atmosferă gravă. Un preot tocmai îl binecuvîntează pe bătrînel, popa are o figură impenetrabilă, miroase a ţuică.
Preotul:
Să îl lăsăm cu Dumnezeu. Le face tuturor semn
să părăsească încăperea.
Femeile vorbesc cu voce tare, nestingherite:
Bătrînica 1:
Am vegheat toată noaptea la cimitir: a ieşit o groapă atît de frumoasă, ca un acvariu. Ştii ce rău îmi pare că atunci cînd va muri nu se va transforma într’un peştişor multicolor? Ne-am fi dus în fiecare săptămînă, sau poate chiar mai des, şi i-am fi adus fulgi de porumb şi bucăţele de ananas. L’am fi domesticit, poate l’am fi învăţat să se joace cu mingea.
Bătrînica 2 îi face semne să vorbească mai încet –
ne aude!
Bătrînica 1:
Nu mai aude de 40 de ani.
Lîngă patul bătrînelului a rămas doar un copil – nepot? – de vreo 7 ani. Bătrînul îi face semn către bibliotecă, băieţelul îi aduce din raft
Don Quijote, bătrînul începe să citească. Cut.
E noapte, toţi aşteaptă ca bătrînelul să îşi dea ultima suflare. Din cînd în cînd cineva se mai trezeşte, mai trage cîte un ochi şi o gură de ţuică şi adoarme la loc.
Bătrînul se dă jos din pat – îi vedem doar picioarele, pe jos cade halatul de bumbac, îşi încalţă cizmele (aflate sub pat) – vedem doar cizmele şi pleacă sprinten pe uşă. Cut.
Vagon de metrou – filmat din exteriorul acestuia, camera însoţeşte un vagon, apoi camera lasă obiectivul să se îndepărteze. Totul filmat în nuanţe galben-gri-cafeniu. Cut.
Peron, garnitura se opreşte şi se deschid uşile. Close-up pe uşile care se deschid: picăturile de apă de pe cheder cad în slow motion. Cut.
Intră în metrou bătrînelul nostru – e îmbrăcat în costum de vînătoare, pe cap poartă un basc cu o pană imensă de fazan. Ţine în mînă o puşcă de vînătoare cu două ţevi. Filmate cizmele, apoi paşii spre scaunul gol – zoom out: îl observăm în toată splendoarea. Bătrînelul mîngîie puşca.
Se aşază pe singurul loc liber, lîngă o domnişoară de 19 ani care citeşte un dicţionar german-român foarte gros. Domnişoara e în mini, îşi ţine picioarele apropiate.
Bătrînul-bărbat îşi scoate pipa, şi’o aprinde tacticos, deschide cartea şi începe să citească. Deodată îşi lasă mîna pe pulpa dezgolită de lîngă el a domnişoarei. Close-up şi cut.
Metroul a ajuns în staţie. Bătrînelul se ridică sprinten, iese pe uşile vagonului, apucă un tomberon de lîngă o coloană, şi’l toarnă în cap, din tomberon cade o ploaie gălbuie, stop cadru, pe ecran apare scris SUBSTANŢĂ INFLAMABILĂ, apoi, mergînd sprinten, îşi dă foc.
Tagline:
Dacă tot trăieşti, măcar să arzi.
