Cred ca ne reprezinta pe cei care ne recunoastem frustrati de prezenta atit de inabusitoare a Securitatii in tot ce misca in viata publica romaneasca .De cinci ani de cind locuiesc in Germania n-am auzit in total de atitea ori cuvintele dictatura comunista , Geheimdienst (Securitate), de cite le-am auzit ieri pe posturile germane.Si nu in ultimul rind comunism si nazism in aceeasi fraza.
Denis Scheck , care pare a-i fi luat locul lui Ranicki de critic literar de televiziune , a omagiat-o aseara foarte emotionant pentru calitatea inovativa a limbii si forta exceptionala a felului in care scrie.
Eu as fi iesit in Piata Universitatii sa ovationez.

@ Vlad Pe fiecare dintre noi? Care noi? Pe cei cu origini sanatoase, muncitoresti, romanesti? Sau pe minoritarii victime ale istoriei globale? Tu, dupa o asemenea trauma, cam cita identitate romaneasca ai mai avea, avind originile etnice demonizate? Imi vine sa rid cind citesc ca Securitatea a facut si a dres, si se trage o linie de demarcatie cit mai evidenta, pentru a scapa de culpa colectiva. Dar securistii aia nu erau oare romani, atent selectionati? Aceleasi lichele conduc azi tot ce misca.

Feedback de invidiat, thanks. Alegerea de securisti pe criterii etnice este, sine ira et studio, putin probabila.Reprezentarea democratica in organele represive este o utopie. Luind in considerare revolutia din 1956, ma indoiesc ca ungurii au fost selectati in ierarhia superioara a Securitatii. Nu am dovezi istorice sau scriptice la indemina acum. Si eu sint minoritar, si tin FOARTE bine minte ce mimica, ce tristete izvora din ochii batrinului meu tata, caruia i s-a sugerat sa-si schimbe numele, pentru a putea accede la rangul de amiral… Sau cum i s-a sugerat sa divorteze de mama mea unguroaica. Trairile acestea nu le pot avea decit cei ca si mine, prinsi in capcana de la Malta si Yalta. Antoine de Saint Exupery spune ca cel loial unei tabere este inevitabil tradator celeilalte (citat aproximativ).
Herta Muller este din cealalta tabara. Si nu stiu de ce am intuitia ca acest Nobel este reflectorul aruncat peste Romania in aceste momente de agonie axiologica. Scuze pentru lipsa ( aparenta) de deferenta.

O dezbatere interesanta. Ma marginesc sa consemnez aici un fragment din romanul Hertei Müller Der König verneigt sich und tötet :
“Ich mag das Wort >> Heimat<< nicht, es wurde in Rumänien von zweierlei Heimatbesitzern in Anspruch genommen. Die einen waren die schwäbischen Polkaherren und Tugendexperten der Dörfer, die anderen die Funktionäre und Lakaien der Diktatur. Dorfheimat als Deutschtümelei und Staatsheimat als kritikloser Gehorsam und blinde Angst vor der Repression. Beide Heimatbegriffe waren provinziell, xenophobisch und arrogant. Sie witterten überall den Verrat.
Beide brauchten sie Feinde, urteilten gehässig, pauschal und unverrückbar. Beide waren sich zu schade, ein falsches Urteil jemals zu revidieren.”

Cumva, ca şi Richard, îmi cer iertare pentru lipsa de deferenţă, dar chestiunea este puţin asincronică. Avem, deja, suficiente instrumente la îndemână, de la cele politice, pâna la cele culturale, astfel încât să ne asumăm anumite victorii sau greşeli istorice. Herta Mueller înainte şi după ce a plecat din România. Cu tot respectul, eu cred că nici înainte, nici după nu a aparţinut României. De asta se traduc cărţile în zeci de limbi, de asta “te simţi român” şi peste Ocean, pentru că noţiunea de patrie transcende simplele repere geografice, antropologice. Modernitatea este mai degrabă tributară conţinutului, este sclava rezultatului: artiştii îşi definesc locul prin creaţia finală. Artistul nu mai este atât de influenţat de rădăcină; dimpotrivă, devine atât de puternic în “lumea plată”, încât creează patrii oriunde. Cred că e suficient să spunem că s-a născut în România şi să ne bucurăm pentru ea. Aşa cum s-a născut şi Weissmueller (ales aici doar pentru rezonanţa omonimică) şi care a înotat planete bune până a fi revendicat. Revenind, acum 30 de ani, pentru un artist patria era o aripă sau, după caz, o piatră de picior. Astăzi, patria este o carte. Sau o fotografie. Şi nişte poveşti care dor sau bucură.

Szia, Rares . Este evident ca tu , crescind intr-un oras multietnic, ai avut contact cu multi Weismuller si Herte dincolo de prejudecatile si mastile “celorlalti”. Discutia mi se pare putin confuza, eu am pornit de la intrebarea :cita identitate romaneasca intruchipeaza Herta Muller. Eu as pune altfel, mai nuantat: cita identitate banatean/ardeleana intruchipeaza. Ma indoiesc total ca Herta are vreo intentie de a defini Heimat altfel decit asa. Poate sint subiectiv, dar Heimat inseamna pentru mine tot Ardeal, desi sint nascut pe malul marii. Tragedia svabilor si sasilor este ca lor le-au fost distruse radacinile aici cu persistenta, trebuiau scosi din societate pentru ca aveau legaturi de singe cu lumea libera. In fine, contextul istoric cind Herta era impinsa spre periferie era dominat de stalinism si conceptele aferente. Dosarul ei desecretizat ar constitui recunoasterea oficiala a politicii statului roman fata de minoritarii nedoriti. E chestia cu bunicii mei i-au impuscat pe bunicii tai si invers.

Dincolo de continutul dezbaterii de aici la care am ajuns oricum foarte tirziu, eu am resimtit stirea despre Nobelul Hertei Mueller ca pe un nou esec: iar am ratat, ca statistica literara. O ratare dureroasa, pentru ca Herta Mueller va ramine in Larousse-ul copiilor nostri drept un “scriitor german de origine romana”. “Scriitor german” ar fi probabil mai onest si m-ar (ne-ar) absolvi de frustrare. Faptul ca intimplarile Hertei Mueller se petrec in Romania nu fac din ea un spirit cu care sa ne laudam ca a fi romanesc asa cum intimplarile din “Castelul din Carpati” nu fac din Jules Verne un scriitor roman. Scuzati-mi matematica literara si comparatiile nepotrivite, dar nu pot impartasi valori etnice comune cu oameni ale caror carti trebuie sa le citesc traduse. Indiferent de cit de asemanatoare sau identice ne-ar fi aceste valori.
Altfel, Rares, unealta artistului scriitor este limba si asta il scoate din generalizare si il ancoreaza geografic, spre deosebire de artistul sculptor sau artistul pictor.
Vlad, in legatura cu ultimul rind (“Primul scriitor român care a luat premiul Nobel este Herta Müller.”), din nefericire nobelprize.org scrie simplu sub fotografia scriitoarei: Germany. Si oricit de tare ne-am fi dorit, statistic vorbind, am ratat din nou.

Este abuziv să spui că Herta Müller este primul scriitor român care ia premiul Nobel. Octav a zis foarte bine ce a scris.

Personal, nu văd nici o obiecţie ca un scriitor român să se exprime într-o altă limbă decât româna. Au fost destui care au scris astfel în străinătate, ba unii chiar care au scris astfel în România.
Dar nu mă gândeam să susţin că Herta Müller este româncă prin limbă (sau prin simţire – ce-o fi aia?), ci doar printr-o experienţă pe care a împărtăşit-o cu toţi românii în anii dictaturii. Fiind originară dintr-o comunitate care astăzi a devenit aproape imaginară, trauma ei este chiar mai mare decât a noastră a tuturor. Ca minoritară, umilinţele îndurate au fost cu siguranţă şi mai mari, aşa cum sugera cu delicateţe Richard. Spuneam că e româncă, tot astfel cum aş spune că eu sunt şvab din Banat. Într-un fel sunt, fiindcă înţeleg prin ce au trecut. Într-un fel cred că ne putem propune să fim cu toţii, măcar pentru o clipă, şvabi exilaţi târând cu noi memoria unui sat care nu mai există. Ne-ar putea face nu numai să înţelegem mai bine o traumă colectivă, dar chiar să o şi exorcizăm într-o anumită măsură.

Cred ca glumesti
Herta e romanca doar cu numele si, daca fortam un pic nota, o putem considera consateanca noastra si datorita experientei tragice pe care a trait-o.
Dar, in acelasi registru im putem introduce si pe Saul Bellow. Si el scriitor, si el laureat al premiului Nobel pentru literatura, si el traumatizat de experienta dictaturii comuniste din Romania anilor ’80, cand a trebuit sa viziteze Bucurestiul datorita decesului petrecut in familia sotiei sale — romanca la origini (poti afla mai multe citind “Iarna decanului”, aparuse la Polirom, parca). In orice caz, daca o consideri pe Herta romanca datorita experientei, atunci Saul Bellow de ce n-ar fi si el tot roman?
Ai tinut calculul pana acum? Avem 2 scriitori cu nobelul in desaga.
De Ellie Wiesel ai auzit? Personalitatea nr.1 in State, cand opinia publica isi aduce aminte de Holocaust. A fost premiat pentru volumul sau “Noaptea”, lectura obligatorie in colegiile americane. Si el e de origine romana, s-a nascut in Transilvania.
Deci, sa facem calculul: Muller + Bellow + Wiesel = 3, daca nu ma insel.
Romania are 3 nobeluri pentru literatura.
Ah, si inca ceva, puteai s-o numesti scriitoare, pe Herta

Oare s-o fi iscat atitea discutii cind a luat Bellow Nobelul , intre canadieni si americani?

Monica,
e un motiv să declarăm război Germaniei

Monica,

să încercăm să organizăm o conferinţă internaţională pe 1 decembrie în Germania, la o oaie haiducească pe malul lacului?

Ma intreb doar cati dintre voi au citit Atemschaukel, mai ales ca unii locuiesc de atatia ani in Germania. Banuiesc ca vorbiti si limba tarii unde locuiti. Cred ca sursa de dezbatere trebuie sa fie cartea si nu emisiuni tv sau articole din ziare romanesti.

Am citit cartea, nici macar nu mi-a placut! Pura decizie politica oferirea Nobelului. O comparatie cu Márquez e in mare defavoare d-nei Müller.