Gheorghe Florescu: Regimul comunist a fost precum cea mai infectă cafea Robusta

Pe Radu Cristian la numărul 6, o străduţă izvorîtă din rîşniţa Pieţei Rosetti, pe dreapta cum veniţi dinspre Universitate, veţi găsi la primele ore ale dimineţii un domn fără vîrstă, alergînd de colo colo într’un perimetru foarte strîmt, dînd ordine, veghind, ajutînd la descărcarea sacilor de cafea, servind, avînd cîte un minut pentru fiecare om care intră în magazin. Deschideţi încet uşa deasupra căreia scrie Delicatese Florescu – eu am năvălit, mare greşeală!, iar cavalcada aromelor de cafea m’a pus la pământ.

Reporter: Sunteţi autorul şi protagonistul unui adevărat roman poliţist (sau „miliţist”) – Confesiunile unui cafegiu are un potenţial uriaş pentru a deveni un serial tv, gen Moştenirea Familiei Guldenburg – în cazul de faţă, Moştenirea Familiei Avedis. Sau Moştenirea Familiei Florescu. Jurnal, roman de moravuri, oglindă a unei societăţi bolnave, istorie subterană. Cum aţi sintetiza acei ani de nemernicie pe o scară de la Arabica la Robusta? Credeţi că puteţi schiţa o scară a ticăloşilor şi ticăloşiilor din acea perioadă de la 1 la 10?

Gheorghe Florescu: Regimul comunist a fost, comparativ vorbind, precum cea mai infecta cafea Robusta, ”ameliorată” cu înlocuitori (teroare, crimă, minciună şi ură cât cuprinde). Aromele de vis ale cafelelor arabica erau numai pentru nomeclatură, dar eu am facut tot posibilul ca o parte din aceste arome să ajungă și la marele public.

Rep: Inocenţă, dăruire în faţa judecăţii cititorului, Confesiunile… îmi par ca un fel de eliberare. Pare că aţi erupt ca un vulcan şi aţi spus tot: trăiaţi bine, nu vă lipsea nimic, grija pentru a nu fi prins, devoalarea maşinaţiunilor, a numelor mari din Securitate etc. Confesiunile… le-aţi gândit ca o carte de vizită prezentată la poarta Raiului? Cu ce v-ar opri Sfântul Petru pentru ne-mărturisire? Nu v-a fost teamă să vă puneţi viaţa pe ”masa” judecăţii cititorului?

G.F.: Mă pregătesc intens pentru Judecata de Apoi şi repet continuu reţetele Cafelei Avedis, în aşa fel încât să pot fi de folos semenilor mei, după vechea vorba oltenească: ”Oltean sunt, oltean imi zice, oltean sunt pe un’ m-oi duce”. Dacă însă păcatele mele mă trag în alt loc decât mi-l doresc, atunci sper să am un loc cât mai răcoros; sper să nu fiu chiar în cazanul cu smoală.

Rep: Cît la sută din ceea ce aţi trăit este scris în carte? Pregătiţi un volum care să fie publicat peste 100 de ani?

G.F.: Foarte puţin, dar sper ca viaţa să-mi permită să continui ceea ce am început.

Rep: Beatles, blugii şi coca cola au pus o cărămidă la dărâmarea regimului comunist. De asemenea, circulaţia clandestină a colonialelor (idei, cărţi, Radio Europa liberă, toate reprezentau aroma libertăţii) – traficul clandestin a spulberat din totdeauna graniţele şi imperiile. Includem aici şi cafeaua?  Aveaţi în anii dinainte de 89 acest sentiment de „partizan” al capitalismului? Simţeaţi înainte de 89 că „ceva” nu e în regulă?

G.F.: Cafeaua a jucat un rol primordial, făcându-i pe oameni să gândească tot mai bine. Dintotdeauna am ştiut că ”ceva nu e în regulă”. Fiind mare consumator de cafea, am ajuns încet-încet la concluzia la care ajunsese şi Marele  Rabin al Moscovei şi al întregii Rusii: ”Revoluţiile le fac alde Lev Troţki, iar nota de  plată o achită alde Iţic Bronstein”.

Rep: „Dragă Florescu, ai deschis prea larg uşa. Când ai vrea s-o închizi, n-ai să mai poţi.” vă spunea domnul Avedis. Confesiunile unui cafegiu reprezintă şi ele o largă deschidere şi, poate, o obligaţie.

G.F.: Întotdeauna mi-am facut datoria, aşa că ştiu de unde vin, unde mă aflu şi încotro mă îndrept.

Şi, nu în ultimul rând, vă invit să răspundeţi la Chestionarul lui Proust:

1. Principala mea trăsătură
Perseverenţa.

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat
Onestitatea.

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie
Trăire pozitivă, adică să fie optimistă

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei
Sinceritatea

5. Principalul meu defect
Prea mult umor
6. Îndeletnicirea mea preferată
Prepararea cafelelor necesare oamenilor care gândesc.

7. Fericirea pe care mi-o visez
Să fiu în permanenţă cu toţi cei pe care-i iubesc.

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire
Să-mi pierd iubirea faţă de aproape.

9. Locul unde aş vrea să trăiesc
Acolo unde se află cei dragi.

10. Culoarea mea preferată
Verde crud, culoarea primăverii.

11. Floarea care-mi place
Liliacul

12. Pasărea mea preferată
Cucul

13. Prozatorii mei preferaţi
Mark Twain, Lev Tolstoi, Fiodor Dostoievski, Honore de Balzac, Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Marin Preda, Ileana Vulpescu, Nicolae Carandino, Gabi Mihăilescu, Leon Kalustian, Alice Voinescu, Jeni Acterian, Varujan Vosganian.

14. Poeţii mei preferaţi
Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, George Topârceanu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Emil Botta, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu, Sorin Gherguţ, Ana Blandiana, Denisa Comănescu.

15. Eroii mei preferaţi din literatură
Don Quijote, Pierre Bezuhov, Marele Inchizitor, Kutuzov, Napoleon Bonaparte.

16. Eroinele mele preferate din literatură
Ana Karenina, Alice Voinescu, Jeni Acterian, Aniţa Nandriş-Cudla

17. Compozitorii mei preferaţi
Vivaldi , Brahms, Ceaikovski

18. Pictorii mei preferaţi
Nicolae Grigorescu, Gheorghe Tonitza, Stefan Luchian, Theodor Pallady

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală
Avedis Carabelaian, Nicolae Carandino, Iuliu Maniu, Leon Kalustian, Corneliu Coposu, Gabi Mihăilescu, Harry Brauner, Rabinul Zise Portugal, Rabinul Alexandru Şafran, Nicolae Cajal, Neagu Djuvara, Elisabeta Rizea.

20. Ce urăsc cel mai mult
Prostia.

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere.
Iubirea faţă de aproape

22. Cum aş vrea să mor
Fericit, înconjurat de toti cei care mă iubesc.

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
Prima greşeală (toate merg o dată-n viaţă)

24. Deviza mea
Fă-mă, mamă, cu noroc şi aruncă–mă în foc.

foto © Cătălin Stănescu

Comentarii

comentarii

Scroll to top