O confesiune de altădată: stau într-o cabană și o ard; gânduri puține. von blaremberg a măsurat atunci cu laba piciorului cadavrul aparent al liniștii punctuale: — Ai apucături de nazist, mi-a spus. Da, aceste apucături de pădure neagră nu se pot citi decât de cel care se află dincoace de lumea de dincolo. Paracelsus (mecanica intuiției: „Pentru Cel de Sus”), care alt mort mai merită amintit?, ocultistul cu penisul-butoiaș, privindu-ne, ne-ar fi descifrat: — Nebunia vindecă nebunia. Privesc cea mai mare realizare a omului – nici un joc al comparației nu o poate veșteji, nici măcar propria mea fericire nu o poate diviza. Leucomul în-miraculos al sărmanului extraordinar nu mai devine nicicând limpede. Sunt orb și pentru prima dată privesc un orb. Mă simt „acasă” când cred că omul este o întâmplare neprevăzută. Deschid un caiet în care notez doar ceea ce vreau de la alții și citesc o propoziție înecată într-o pagină chenăruită: „Atâta timp cât e pe drum, nu sunt de nici un folos”. Îmi recunosc scrisul, nu și înțelegerea. Pe cine așteptam? M-a lăsat memoria. Timpul omului nenorocește timpul obiectelor. Cu maioul tău îmbibat de virginitate și parfum de sugar, virginitatea sânilor tăi dezvoltați insuficient, bunicii tăi șterg lăturile de după masa de seară. Pe macheta Ferrari pentru care ai umplut, cât erai de mic, o vale a plângerii, aruncată acum la tomberon, se cacă câinii maidanezi în râia nopții. După ce toți ochii care ți-au clipit corpul se vor lipi de întuneric pentru totdeauna, cum îți vor spune? „A încetat din viață” e prea puțin. The Return of Bas Jan Ader, ex-poziția lui von blaremberg, adică fosta poziție a obiectelor „lumii vii” înainte de a fi pubertar sodomizate de uitare [„E de-acum om mare”], este ce: christalul spart al unei șanse, ultima poate, de a exista după ce ți s-a luat totul, până și suferința. De pe podium, la Olimpiada Sfârșitului, obiectele morții ne privesc din nou ca și când ar fi înzestrate cu viață. Moartea celor care le-au dat viață sticlește în sufletul lor ereditar-negustoresc. E rana deschisă privirii clonate a nimicului:

ÎNCEPI SĂ DISPARI
ÎNCEPI SĂ DISPARI
ÎNCEPI SĂ DISPARI
AMIN

 von blaremberg, un necreștin important, „omul care aranjează lucrurile” (v. Sistemul obiectelor de Baudrillard), nu este un proprietar al lumii cu viață intimă, ci un informator al lumii în văzul lumii. El ne vorbește cu blândețea areolei despre viol-abilitatea individualului. Ne imaginăm că fredonează între patru ochi cu el însuși: „Aș vrea să întorc și cealaltă pagină din Dosarul Zadarnicelor Chinuri”. Știe că cealaltă pagină e mereu cea mai dureroasă: e rânjetul navigatorului de dinaintea jupuirii de viu a neatinsului. Din pământul netocmit și gol, acest gol multiplicat care nu produce nimic și care nu duce la nimic, a crescut în nemăsurabil nopticoasa Indiilor gramaticale – o bâjbâială păioasă apropiată cititului în întuneric într-un germinal crucifer. Ființă postcolumbusiană, în plină postdevenire, de-deasupra-cartografiată, care nu a cunoscut sentimentul electromecanic al milei, von blaremberg nu avea cum să-și desfășoare a-ființa când încă nu fuseseră exterminate distanțele logice dintre cel mai iubit și cel mai disprețuit animal domestic. Senzația-gorgonă că de fapt am fost invitați să cotrobăim în cufărul unui om care nu a trăit nimic. The Return of Bas Jan Ader este Gymnadenia sibirica din mijlocul descentrat al cerului, Wikstroemia perdita singurătății matematice a mântuirii, Trachelospermum jasminoides-ul iubirii date la schimb contra unui „bob infim de zahăr” (Marea Frumoasă a lui Hans). În primele minute – astronomice – ale vizitei, paloma spațiu-timpului suflă raza simțurilor peste cuvintele:

say love
why
we
why
we
say love
say love
why
we

PERCHEZIȚIA

Polițistul (cotrobăie prin rucsac și desface o cutie metalică în care se află un ou de porumbel): Ce faceți cu oul ăsta?
Artistul: Pregătesc o expoziție de artă conceptuală.
Polițistul: Puteți să detaliați?

The Return of Bas Jan Ader, inventar mort

1^{o Fetița care n-a uitat nimic, niciodată — Dacă Yves Klein = „Saltul în vid”, Nadia Comăneci by von blaremberg = „Saltul în perfecțiune”. Pentru prima dată după moartea lui Mussolini, von blaremberg trezește din somnare tradiția „falusului-șef”. The Return of Bas Jan Ader, prin această lucrare nodală, care dă peste cap desăvârșirea Mamei-Științe, se prefigurează ca un accelerator de femininus, ca un spațiu de devirilizare de densitatea dunitului. Pentru o christalografie a fămeaei, în numele Fetiței, al Fetiței și al Sfintei Fetițe.}

2^{o Pădurea evaporată — Nimic altceva decât „pădurea de senzații” a lui Valéry. Sau, la fel de bine, un exercițiu apropiat Supranaturalului și naturii în mentalitatea primitivă (Lévy–Bruhl): „Mergi în pădure, scoți cuțitul și tai ceea ce luaseși drept o creangă, dar vezi că ți-ai tăiat chiar brațul”. E pădurea-duh-de-neliniște care se opune ciumei spontane a de-constituirii, cea în care crește copacul celanian, având ca rădăcină închisă „un cuvânt / în care mi-ar plăcea să te pierd / cuvântul / niciodată”.}

3^{o Lampa lui Aladdin — Singurul obiect „la sol”, de o profanitate dumnezeiască, poate în-imagina (imaginația mea fără imagini) visul din care, oricât te-ai screme, nu-ți mai amintești nimic, vraja despicată a implorării, teroarea revenirii unui lucru din trecut ca ultimă conjugare a propriei vieți. Kitsch-ul fantasmatic al unei existențe cu titlu informativ, puzzle-ul grosolan al unui suflet fals. Cu toții suntem această lampă a lui Aladdin, pe care nimeni nu e curios să o frece. „Decât să mă fut cu tine, mai bine mă masturbez.” Autofellatio generation.}

4^{o Anarchista 1.1 — von blaremberg a ales-o pe ea să fie haloul constelației gloduroase a întoarcerii neerlandeze. De la sursa primă nu știm decât că Anarchista ar fi o prostituată nenumită și, posibil, o complice a lui Konstantin Passaris, condamnat la închisoare pe viață în România, în 2003, pentru omor deosebit de grav. Avem deci în fața ochilor noștri necondamnați de stat o fotografie judiciară. Deși o meseriașă a actului sexual, Anarchista duce aici la paroxism meșteșugul DE-EXCITĂRII. Ea este Sodoma și Gomora reclădite după o formă specială de castitate. O arhitectură albertiniană ad vitam aeternam. Dacă aș ști cum te cheamă, aș umple zidurile victimelor Holocaustului cu numele tău. Dacă Nadia Comăneci este suspendată de o forță morală în-luminată, pumnalul dublu al văzului Anarchistei împunge cu o temeritate întunecată, proprie numai celei care știe că nașterea și moartea sunt doar două litere care nu au nici o putere de rostire. Gm, dt, rn.}

5^{o Anachista 1.2 — Idem, dragostea mea adnată.}

6^{o Sculpting in Time 2 — Un bibelou monstruos de un albastru celest se târăște împotriva timpului-în-sine. Trei pietricele care nu pot fi localizate și care ar încăpea în ciocul unei Agelaius phoeniceus țin de ancoră în materialitate. Gâtul sucit al dorului. Una oggettualità indicibile. Nimeni nu mai știe cum eram înainte de a deveni un ciot al „verbelor auxiliare ale inimii”. Ne așteaptă o perioadă de înjumătățire în care jumătatea ta de glas numai urechea genetică a Timpului – care aude prin mine – o poate întregi.}

7^{o The Return of Bas Jan Ader — Bas Jan Ader se întoarce pe mare. I-a luat mult timp până să ajungă aici. Se întoarce învins-prădat, sau victorios-descoperitor? Vasul înclinat ni-l aduce pe Bas Jan Ader în-viață sau în-moarte? Se spune că odată unei femei posedate de astâmpărul martiriului i s-a revelat cum arată viața de apoi. Cea care cu disperare a întrebat-o ce ne așteaptă după moarte, când a aflat, s-a împușcat în cap în secunda doi. De ce a ținut Bas Jan Ader să se întoarcă? Ce intenții are? Prea târziu, e deja printre noi.}

8^{o Glücksobjekt 1 — Sau bila celor două infinituri, cum aș numi-o. von blaremberg, în ghidajul telepatic al expoziției, descrie Glücksobjekt 1 (și Glücksobjekt 2) ca pe un obiect miraculos (norocosul va fi recompensat cu bani și fericire). Confirmarea: am imortalizat magia care nu poate fi verificată: aproape de tavan, sfera cabalistică Glücksobjekt 1 levitând. Mallarmé s-a gândit la inițiativa cuvintelor de a vorbi („Trebuie să lăsăm cuvintele să vorbească pentru ele însele!”). Cuvintele nu au libertatea de a tăcea – chiar și-n momentul de față sunt trase de limbă cu cleștele pasolinian. Am fost puși de multe ori în situația de a forța cuvintele să dea sens non-sensului nostru, știind că proximitatea toxică a limbei-bălților nu le va face bine. Această bilă nu are gură să vorbească. Ea vrea tăcere în jurul ei. Să nu vorbim despre ea.}

9^{o Glücksobjekt 2 — Idem, destinul meu contorsionat după tu-scrisoare-de-amor.}

10^{o Where Bas Jan Ader Lived — The Shining Bas Jan Ader.}

11^{o After and Before Cădere — „Veniți la Burgdorf cu noi împreună / Sunt fete frumoase și berea e bună, / Se-ncing păruieli de primă clasă” (Faust, Goethe). Vagul concept al vaginului vagal. Primăvara neagră a vieții. Cinedonna. O promisiune erotică: două ore tu pe mine, două ore eu sub tine. Numai Eva, numai Eva, numai Eva, numai Eva, numai Eva, numai Eva, numai Eva. O să te fut până o să scuipi sânge. O să te fut până o să scuipi sânge. O să te fut până o să scuipi sânge. O să te fut până o să scuipi sânge. O să te fut până o să scuipi sânge. O să te fut până o să scuipi sânge. O să te fut până o să scuipi sânge. Tu ești astrofuckología. You and I are gonna be best friends.}

12^{o Persistence of Memory — UN VID LIMNETIC.}

13^{o Tarot & Kabbala — Zecara de inimă roșie – cartea obsesiei, inima în-cartelată. Iubit/neiubit, iubește în fiecare zi două ore. Nu aștepta momentul iubirii. Nu. Ia acest ou de porumbel și sparge-mi-l de coaie. Break the spell. This is tarot & kabbala, baby. XOXO.}

It’s good you remember
I draw hearts for you
I draw hearts for you
I draw hearts for you
for you

— ‘Bird of Flames’, lyrics by David Lynch

14^{o The Portrait of an Artist Before He Was an Artist — La prima vedere am crezut că von blaremberg-copil stă într-o barcă. De fapt joacă tenis de masă. Și nici nu-mi dau seama dacă pădurea aia e reală sau plastifiată.}

15^{o L’insignifiance du politique — Tot ce merită spus despre politică: INSIGNIFIANTĂ. „Sunteți responsabili de fascismul meu.”}

16^{o Telepatische Kontakte — Intermission: în Stark Trek: The Next Generation, borgii constituie o civilizație aparte: ființe matematice, dezsuflețite, fără nume (comandantul borgilor era o „femeie” individualizată impersonal The Borg Queen). Dacă navele spațiale ale celorlalte civilizații erau care mai de care mai aerodinamice, nava borgilor era de forma unui cub, care se regenera ori de câte ori era lovit (cubul se defecta doar dacă era avariat în proporție de 90%). La ce concluzie și practică ajunseseră borgii? Civilizațiile superioare le asimilăm, civilizațiile inferioare le exterminăm.}

17^{o Pure Land — Aer cu grenade pentru Palestina.}

18^{o Lied ohne Worte — O scrisoare scrisă de un gentleman german unei doamne căsătorite… Să ripostăm printr-o scrisoare din arhiva personală: „(…) Oare chiar toți oamenii mint? Ce amuzant că așa-zisele mele prietene îmi spuneau că nu îl știu deloc pe tatăl fetiței mele. Și când îl sunam de pe telefoanele lor, toate îi aveau numărul. E așa dureros. Am suferit așa de mult și m-am transformat într-un căcat inert. Mi se pare o tâmpenie lumea asta… societatea asta de păcăleli. De oameni și produse – decepții. De ce aș contribui la ea? Pentru și mai multă confuzie și suferință? A bad dream, this life. Ce norocoși sunt cei care pot locui singuri, sau cu cineva cu care să se înțeleagă… Have a nice day.”}

19^{o House of Bas Jan Ader — The Psycho Bas Jan Ader.}

20^{o Anima — Cât de frumos poate suna: latura feminină a personalității unui bărbat. Dietă: Nici o zi fără pulă. Tratament: să sugi pula în fiecare zi. Rugăciune: „Hao, 好 , caracterul pentru bine, este format din 女, care reprezintă o femeie din profil, și 子, un bebeluș înfășat. În viziunea limbii chineze, o femeie + un copil = noțiunea de bine.” Adeseori suntem tentați să explicăm binele care ni se întâmplă prin existența unui dumnezeu cu o inimă încremenită în largul apelor adânci. Or nu. Binele descinde din 女. Mai precis, din latura feminină a personalității unui bărbat.}

21^{o Found Page — Insuportabila „meserie de a trăi”. Da, fraiere, ai suferit degeaba.}

22^{o Preparatio — O înregistrare de o secundă în care vocea unei aparente prostituate spune ad infinitum: „Pregătește-te — pregătește-te — pregătește-te — pregătește-te…”. De reflectat asupra emițătorului sonic: când o prostituată îți spune „pregătește-te”, îți desfaci cureaua, te deschei la șliț, o muști de buci, îți înmoi degetul în propria-ți salivă și i-l bagi în cur; când îți spune mama „pregătește-te”, te duci la baie și te speli pe față și apoi pe dinți, îți iei șosetele curate, mănânci micul dejun ș.a.m.d. O, ce zile frumoase!!!}

23^{o Io sonno un artisto, mamma — Idem, mamma.}

*****The Artist Is Absent (performance) — Cea mai apropiată experiență de near-death experience.

Titlul acestui capitol este identic cu cel al unei lucrări publicate de Leibniz în 1666. După analiza mea, von blaremberg, magician atomar, în compunerea expoziției The Return of Bas Jan Ader a ținut cont de: Simbolul persoanei centrate pe obiect sau pe sine. De numărul perfecțiunii, potrivit Bibliei. De maeștrii nenumiți ai umanității. De armonia în creație. De terminația universală. De literele alfabetului din Pentateuc. De durata domniei lui Jeroboam. De elementele cu care dumnezeu a creat lumea. De misterele majore ale cărților de tarot. De cele 22 de super-Universuri. De totalitatea cunoașterii mistice. De revelațiile mediumnice legate de evoluția ființei umane. De textul Sermo Angelicus. De abundența divină, de pedeapsă, purificare și penitență. De rezultatul sumei dintre patru femei și trei bărbați. De cele trei ceruri și patru pământuri. De lumina celor șapte zile.

Nu știm ce va declanșa în alții The Return of Bas Jan Ader. A fi desenul femeii pe care nu ai cucerit-o. A fi ninsoarea care se cerne pe un leagăn de exterminare.

De obicei nu am talent la nimic și nu-mi place să arăt asta. Sunt sigur acum: am întâlnit pe cineva care a supraviețuit lui însuși.

Dar cu ce preț?

[Toate fotografiile © www.thechronicle.ro]

Comentarii

comentarii