Cu doar câteva zile înainte de lansare (4), Radiohead anunţă că The King Of Limbs este pregătit să-i urmeze inovatorului In Rainbows (să amintim numai că, pentru prima dată, ascultătorii au avut libertatea de a decide preţul la care vor să cumpere un album muzical), scos pe piaţă cu 4 ani în urmă. Actualmente, formația Radiohead a devenit un fel de Mulholland Dr. al muzicii contemporane, datorită abundenţei de conspiraţii, mai ales de ordin numeric, cu care este încărcată (de exemplu, anii de lansare a albumelor, numărul de piese sau chiar durata lor conţin, zice-se, anumite indicii care adeveresc acest mega-proiect muzical care porneşte de la inevitabilul O.K. Computer, mai precis de acum 14 ani). Încă de la început, The King Of Limbs a fost prezentat de către compozitorii săi sub misteriosul concept de „newspaper album”, iar, la acel moment, nimeni nu ştia la ce să se aştepte. Dar, nu peste mult timp, Radiohead va tipări şi va distribui propriul „newspaper”, care, se credea, va limpezi şi va descifra din ce în ce mai mult din acest „rege” tumultuos. Ziarul va fi lansat simultan în toată lumea (cu puţine excepţii), şi va purta denumirea de Suspinul universal / The Universal Sigh. Această presupusă „cheie” s-a dovedit, din contră, o pătrundere într-o ceaţă şi mai densă. Acest Suspin universal înglobează o serie de texte cu tentă ecologică („Tree climbing”, „Forests Of The Mind” etc.), purtate, deopotrivă, de un fel de nostalgie a ceva deja pierdut şi un fel de „avertisment” că un rău s-a produs, undeva. Aici regăsim sintagma the king of limbs alăturată unui şir de „indicatori”: root of the roots, ragnarok, urpflanze, codex, axis mundi. Cuvintele ne apar ca nişte stele care compun o presupusă constelaţie, doar că lipsesc poziţionarea şi ordinea aflate în mintea noastră proprie. Lucrurile încep, doar întru câtva, să se lege. De ceva timp, Thom Yorke este afiliat ideologiei ecologiste, să-i spunem (a se vedea conferinţele de la Haga privind schimbarea climaterică, unde şi-a făcut apariţia ca „jurnalist”). Feral, Lotus Flower sau Bloom (titlurile unor piese de pe album) fac parte din imagistica lumii organice pe care The King Of Limbs încearcă să o păzească. Fără doar şi poate, The King of Limbs are aerul tare al unui manifest. Un manifest al naturii în suferinţă. Natura ca o rădăcină a rădăcinilor, natura ca o soartă finală, natura ca o „plantă primordială”, natura ca un codex, natura ca o axă a lumii. În timp ce predecesorul In Rainbows (iată, tot un „produs” al naturii) s-a dovedit a fi mult mai strident, dar, cu toate aceastea, alternând mereu între ofensiv şi inofensiv, The King of Limbs ne apare extrem de fantomatic, mereu în ascendenţă şi în mişcare. Deşi are o durată relativ scurtă pentru un album (aproximativ jumătate de oră), piesele sunt ca o apă despre care nu ştim cu exactitate unde va sfârşi. Nelipsiţii vânători de conspiraţii au găsit în titlul ultimei piese, Separator, speranţa că va mai urma ceva după, că aceasta este doar prima etapă, complicată şi de neînţeles, a vieţii „regelui”. Membrii Radiohead însă, au răspuns fără întârziere: nu va mai exista nimic după. Ascultând acest ultim The King Of Limbs, ne regăsim exclamând ultima replică a lui Nicole Kidman, din ultimul film al lui Kubrick: „Fuck”.

Comentarii

comentarii