Dilema zilei de joi: unde’a dispărut Dilema?
Cătălin Stănescu, 18.09.2009, 19:04
Sau tehnici de a nu’ţi neglija iubita.
Cititor de Dilema Veche încă de pe vremea cînd, domnule, nu erau atît de vechi, ieri a fost pentru prima dată cînd nu am găsit’o la nici un kiosk. Spre seară, după ce toată ziua am crezut că trăiesc într’un film prost – cum adică Dilema să aibă tirajul epuizat?, am răsuflat uşurat cînd mi’am adus aminte de spotul tv care promova noua colecţie a cotidianului Adevărul,
Pictori de geniu,
dar şi de faptul că în timpul vizionării am tresărit pentru o secundă la secvenţele de discurs „…gratis…şi cu Dilema veche de joi….”. Atunci mi’am zis
Hait, ia să vezi drăcovenie!, intuind dispariţia ei încă de la primele ore ale dimineţii.
Are nevoie Dilema veche de mecanisme de marketing?
Are nevoie Dilema veche de mecanisme de marketing ludice? (reformulez şi manipulez problema pentru a o aduce pe un teritoriu familiar).
POATE.
(Aceasta este o primă versiune de final de articol. Nu invocă argumente, nu încearcă să manipuleze cititorii, este un final onest şi dilematic, prin care autorul votează scurt,
scurt, stimabile!, şi iese din scenă, lăsîndu’şi cititorii ori să aplaude cuprinşi de delir, ori să înjure).
Sînt pentru o promovare ludică, să fim clari!
Mi’ar plăcea să se găsească un Gog autohton care să’mi propună să promovez Dilema veche într’o manieră cît mai ludică (jocul presupune participanţi, reguli şi cîştigători) şi fără să îl intereseze (în afară de facturi şi de măsurătorile post-campanie) ideile. De ce ludică? Pentru că nu reuşesc să’mi imaginez oamenii inteligenţi ca pe nişte fiinţe ursuze, posace, circumspecte în faţa zîmbetului. Un ludic care să nu submineze personalitatea brand’ului, ci care care să o potenţeze. De exemplu, dar vă rog să luaţi acest exemplu
doar ca pe un exerciţiu ludic, Dilema să se vîndă la pachet cu umbrele pastelate, dar a căror ţesătură să conţină găuri: o invitaţie de a te proteja, dar şi de a retrăi nepăsarea tinereţii. Sau o asociere Dilema Veche – Loteria Română prin care să se scoată un tiraj de lozuri culturale, cu un slogan de campanie
Un coup de dés jamais n’abolira le hazard?
Pentru a reveni la problema care mă frămîntă şi care mi se pare a fi de fapt esenţa: ieri, pentru dilematicii care vă iubesc şi fără mecanisme de marketing, dependenţii de brand, şi care nu v’au găsit la kioskuri, ar fi trebuit să fiţi cu numărul de ieri deja on line. Bănuiesc că mai puţin de 10% din iubitorii dileme au putut să intre în posesia Dilemei vechi. Detalii…
Rezumat:
1. Am ridicat o problemă
2. Am făcut o pledoarie pentru un marketing inteligent. Acest lucru nu are, la o primă citire, nici o legătură cu faptele întîmplate. Am oferit cîteva soluţii care, la o primă citire, pot părea hazardate. Umbrele şi lozuri? De ce nu
Prima casă oferită de Dilema veche?
3. Abia în ultimul paragraf, aparent fără nici un fel de legătură cu punctul 2, am oferit o posibilă rezolvare la problema ridicată în primele rînduri.
, ramas fara editia de saptamana trecuta… În orasul meu, Brasov, nu am reusit sa gasesc nicaieri revista joi, la ora pranzului. Dar am rezolvat problema: tanti de la chioscul de unde o cumpar eu m-a asigurat ca o sa puna o vorba buna pentru mine pe langa unul dintre clientii de „carte de la Adevarul” si ca o sa-l roage sa imi aduca revista lui de acasa, „ca si asa o arunca, pentru ca nu il intereseaza dracia asta!”:) În plus, vorba doamnei „poate va da si ziarul PE GRATIS, sa nu mai dati banii pe el”.
, măcar unul singur.