Până la un punct, am vrut să mă fac pictor. Să zicem că tatăl meu a fost binevoitor şi m-a încurajat: – Nu te-ai născut cu talentul ăsta, mai bine te-ai face avocat! Credea asta pentru că îi cerusem odată să-mi deseneze un cal. Coapsele cailor erau mult mai dificile, tehnic, decât coapsele femeilor. Probabil că de acolo mi se trage sentinţa lui. Totuşi, un singur lucru mă face să cred că eram predestinat să fiu pictor: faptul că nu mă mulţumea să văd calul în realitate. Calul trebuia atestat istoric – prezenţa. Aşa am ajuns să studiez istoria – marele compromis. Cum-necum şi înapoia vremurilor, mai mult am citit despre pictori decât am pictat. Îl răsfoiam pe Repin ca pe-un Alan Moore etc., în lipsă de altceva. Într-o vară, însă, m-am decis să fac o copie după Matisse. Ultima pânză. Era o pictură cu un acvariu în care înotau caraşi. De ce Matisse?, ar fi întrebarea care mocneşte la demisol. Hm, Matisse – pentru că era cel mai uşor pictor de reprodus. Ăsta mi-a fost sfârşitul. (Nu mai spun că ani de zile m-am lăudat că am făcut o reproducere după van Gogh, ca mai apoi, când intervenise ireparabilul, să aflu că era un Matisse; eh!). Faptul c-am renunţat dovedeşte că nu asta mi-era vocaţia. În fine, despre pictură pot să-mi dau cu părerea (dacă am mâncat bine înainte), fiind în ipostaza de decăzut, adică de condamnat, pentru că am avut îndrăzneala să mă uit sub fusta culorilor potrivite. Sunt conştient că nu vă mai arde de detalii, vreţi să ştiţi direct dacă e fată sau băiat. Vom defila cu detalii, prin urmare.

În picturile de mai jos, se întâmplă o apropiere. Fracturată, criminală (care ţine de om). Corpul, atestat, îşi înfruntă natura. Acum, un detaliu suplimentar: pentru un pictor, poate cel mai greu lucru e să nimerească culoarea pielii. Pielea reprezintă un cifru care nu se lasă spart decât după n combinări de culori. Dintre detaliile alese, mă opresc la Moartea lui Marat. Ce-i cu pictura asta? Se face că, în 13 iulie 1793, iacobinului Jean-Paul Marat îi este îndesat pe gât morbul istoriei (apotheosis, cum s-ar spune, damnat să fie ţinut minte): pe scurt, este ucis prin înjughiere, în timp ce se îmbăia, de prea catolica Charlotte Corday. Marat avea o boală de piele (!) care-l supunea la băi îndelungate, zilnice. Jacques-Louis David, pictorul (prieten cu Marat), de-ndată ce-a aflat de moartea lui, a început să picteze La Mort de Marat, imitând, în prim plan, lumina şi poziţia corpului cristic din Deposizione, Caravaggio (un pictor nemeritat de slab). La Mort de Marat este o pictură înfiorătoare nu din pricina morţii, ci a complotului ăstuia alterat dintre bărbat şi femeie; îmi aminteşte de acel colaj făcut de un antifascist semidadaist, în care Iisus căra în spate o zvastică (crucea, în variantă adăugită), având ca titlu – Crucea nu a fost suficient de grea. Detaliul prim al tabloului lui David rămâne scrisoarea pe care Marat, mort fiind, o ţine în mână. Scrisă de ucigaşă, criptic, scrisoarea redă cuvintele: Il suffit que je sois bien malheureuse pour avoir droit à votre bienveillance. Nebuna nici măcar nu l-a ucis din gelozie.

În rest, a îngrijit Eco Istoria frumuseţii şi Istoria urâtului, iar mari diferenţe între cele două nu prea pot numi.

PS: V-aţi întrebat cum se pictează o lacrimă?

Jacques Louis David, La Mort de Marat (detail), 1793

Claude-Marie Dubufe, The Surprise (detail), 1827

Lucas Cranach the Elder, Lucretia (detail), sec. al XVI-lea

Agnolo Bronzino, Saint Sebastian (detail), circa 1533

Alexandre Cabanel, The Birth of Venus (detail), 1875

André Charles Voillemot, Velléda (detail), 1869

Ary Scheffer, Saints Augustin and Monice (detail), 1854

Bartholomeus van der Helst, Abraham del Court and his wife Maria de Kaersgieter (Detail), 1654

Frederik Leighton, Biondina (detail), 1879

Karel Dujardin, Boy Blowing Soap Bubbles: Allegory on the Transitoriness and the Brevity of Life (detail), 1668

Caravaggio, Sacrifice of Isaac (detail), 1603

Rogier van der Weyden, Descent from the Cross (detail), 1435

Caravaggio, Madonna with the Serpent (detail), 1606

William Adophe Bouguereau, Pieta (detail), 1875

Dieric Bouts, Christ The Virgin Diptych (detail), 1470

François Joseph Navez, The Massacre of the Innocents (detail), 1824

Hieronymus Bosch, The Garden of Earthly Delights (detail), 1504

Jacopo Pontormo, Altargemälde der Capponi Kapelle in Santa Felicita in Florenz, Szene: Kreuzabnahme Christi (detail), 1525-1528.

Jenny Saville, Hyphen (detail), 1989-1999

Johannes Vermeer, Girl with a Pearl Earring (detail), circa 1665

Joos van Cleve, Portrait of Joris Jacobs Vezelaer (detail), circa 1518

Matthias Grünewald, The Crucifixion (detail), 1515

Picasso, La Celestina (detail), 1904

Pissarro, Un carrefour à l’Hermitage, Pontoise (detail), 1876

Pordenone, Portrait of a Musician (detail), circa 1515-1520.

Roger van der Weyden, Descent from the Cross (detail 2), 1435

Roger van der Weyden, Descent from the Cross (detail 3), 1435

Perugino, San Sebastián (detail), circa 1500-1510

Botticelli, Primavera (detail), 1477

Botticelli, The Madonna and the Nino (detail), 1487

Hieronymous Bosch, The Garden of Earthly Delights (detail), 1504

Thomas Eakins, The Gross Clinic (detail), 1875

Édouard Manet, The Kearsarge at Boulogne (detail), 1864

Unknown German artist, Portrait of a Grand Lady (detail), sec. al XIX-lea

Vincent van Gogh, Self-Portrait (detail), 1889

Comentarii

comentarii