De trei zile-ncoace, jazzul nu-ţi mai tace, draguţă vioară…

N-ai suspecta vioara capabilă să smulgă jazzul din ghearele ascuţite şi strălucitoare ale saxofonului, trompetei, pianului, clarinetului şi-ale altor instrumente cu o solidă carieră într-ale muzicii libere, şi să îi vorbească într-o limbă sacadată, dar melodioasă, despre fantasmele unor instrumente aparent cuminţi, cu o solidă educaţie clasică şi romantică.

Însă vioara are o relaţie solidă şi îndelungată cu jazzul, încă din anii ’20, cînd Joe Venuti îi dădea vioarei sale să bea din apele fierbinţi ale acestei muzici cu toane:

Internetul nu duce lipsă de dovezi despre relaţia viorii cu jazzul. Recent, am descoperit un film-performance pe www.ubu.com, cu Billy Bang, violonist şi compozitor american. Poate fi văzut aici:

O altă violonistă americană, a cărei vioară a făcut pact cu jazzul, este Regina Carter:

Comentarii

comentarii

Scroll to top