Avem 25 de răspunsuri la o întrebare care nu schimbă nimic.

i. The Drums – Portamento

Dacă la început The Drums au fost intens comparaţi cu The Smiths, s-a ajuns să se spună despre Portamento că este „adevărata lumină care nu se stinge”. Cu toate că, adesea, sinceritatea poate fi umilitoare pentru cel ce-o săvârşeşte, Portamento, o baudelairiană „inimă dezvăluită”, nu se sfieşte o clipă să exclame că suferinţa este umană. Poate că Portamento va fi însuşi locul de refugiu al imaginaţiei noastre. Un loc pe care ar fi bine să-l păstrăm nedefinit, pentru ca imaginaţia să nu aibă niciodată limite.

ii. John Maus – We Must Become The Pitiless Censors Of Ourselves

Ador omul nepotrivit la locul potrivit. John Maus este unul dintre ei.

ytaudio(Av5Jb52yFBo)

iii. Washed Out – Within And Without

Mi-e greu să scriu despre acest album într-o perioadă în care cred că viaţa, din punct de vedere ontologic, este umilitoare. Within And Without rămâne un punct (în măsura în care Pământul, văzut din Spaţiu, este un punct) de cotitură pentru genul chillwave, cel mai evitat şi mai prost compus gen muzical de la apariţia sunetului încoace. După Within And Without, Buddha Bar şi Café del Mar intră în categoria noilor forme de tortură.

ytaudio(m1J24meNh74)

iv. Radiohead – The King Of Limbs

Pentru că nimic nu este întâmplător şi pentru că istoria nu se repetă.

v. Tim Hecker – Dropped Pianos

Dropped Pianos este şantierul muzical al albumului Ravedeath, 1972. Aceste „schiţe” pregătitoare (care sunt cu totul altceva decât nişte demo-uri nereuşite) s-au dovedit a fi mult mai pătrunse de semnificaţie şi de acel antic efect de tămăduire al muzicii, faţă de compoziţia finală. Existenţa (publică a) unor astfel de mărturii este extrem de rară. Ele sunt, de obicei, arse. Căci compozitorii nu permit accesul la dezmăţul creativ al minţii.

ytaudio(HM2vtKa3asg)

vi. Björk – Biophilia

De ce Biophilia? Pentru că, la fel cum spunea Ramuz despre Paris, te ridică întrucâtva la universal.

vii. Com Truise – Galactic Melt

Unii i-ar fi recomandat lui Seth Hayley să renunţe la „numele de scenă” Com Truise. Din cauză că ar emana amatorism (?!). Slavă, Domnului, nu le-a dat ascultare. Atât numele proiectului de ’80s-electronica al lui Seth Hayley, cât şi albumul său de debut, sunt dincolo de genialitate, orice s-ar afla acolo. Galactic Melt te transformă într-un paranoico-bi-polaro-compulsivo-amnezic, fiind, în acelaşi timp, infestat de VHS-nostalgia şi complet lipsit de ideea de existenţă umană. Pentru cei care îl descoperă, Galactic Melt este drogul anului 2011.

ytaudio(VhrAlsQ0RAE)

viii. Unkown Mortal Orchestra – Unknown Mortal Orchestra

Rreverie, Ppsyhedelism, Nnecunoscut, Nnepăsare, Nnepăsare, Nnepăsare.

ix. PJ Harvey – Let England Shake

Cu ani în urmă, PJ Harvey lansa, în colaborare cu John Parish, un uitat Dance Hall At Louse Point. Una dintre piesele acelui album se numea Civil War Correspondent, iar primele-i versuri erau ca nişte săbii întoarse în suflet: Words leave my heart dry/Words can’t save life/Love has no place here/No joy, no tears. Avem aici un Let England Shake al inimii, inimă care, între timp, s-a „naţionalizat”, permiţând ca Let England Shake să se metamorfozeze într-o confesiune lăsată nouă, într-o povară binemeritată – aceea a consecinţelor.

x. Kurt Vile – Smoke Ring For My Halo

Rock-boemia.

xi. WU LYF – Go Tell Fire To The Mountain

WU LYF nu sunt cinci litere aleatorii. Aparent, WU LYF „prezidează” organizaţia non-profit LYF (Lucifer Youth Foundation), „ancorată în adevărurile concrete ale tinereţii absolute”. Numele, precum o incantaţie, devine un îndemn: World Unite Lucifer Youth Foundation. WU LYF, cu al lor postmodern Go Tell Fire To The Mountain, cochetează obscurităţile disciplinate, zonele ocultiste, obsesiile legate de tortură fizică şi experienţe halucinogene. Go Tell Fire To The Mountain este ca un plâns fără lacrimi, un fel de a spune că suferi, deşi nu poţi arăta asta.

ytaudio(PQJ5td5qphU)

xii. James Blake – James Blake

Plumb sonor.

ytaudio(jdhY3O55ftI)

xiii. Arctic Monkeys – Suck It And See

Suck It And See vine să înlăture of-ul multora dintre literaţi, că astăzi nu se mai scrie despre dragoste (că, deh, scriitorii au lucruri mai importante de consemnat, gen moartea sau porno-ul). Suck It And See este noul Bringing It All Back Home, ceea ce înseamnă că are o lirică NĂUCITOARE. Din cauza titlului cum nu se poate mai obscen şi instigator, Suck It and See a fost cenzurat prin Statele Unite, astfel CĂ COperta albumului a devenit victima unui experiment post-pre-posteriori-deconstructivist: cum poate fi minimalizat minimalismul. Americanii şi metaforele, un nou episod.

ytaudio(l2ZLgjygwiQ)

xiv. Death Grips – Exmilitary

Citesc ce comentează pe youtube.com, supranumitul „jiggajaay”, despre interpretarea vocalului Death Grips: „wat the fuck is this shit, nigguh stop smoking crack and check urself into a mental ward”. Îmi spun, prea bine. După ce se confruntă cu Exmilitary, hip-hop-ul contemporan poate să intre în pământ de ruşine. Vorba Hertei Müller, aveţi o batistă?

ytaudio(89F5fpvwPr0)

xv. tUnE yArDs – w h o k i l l

Bizar. Suficient.

xvi. Part Time – What Would You Say?

Pentru mine, debutul lui Part Time, What Would You Say?, este decoperirea anului, la fel cum, pentru NASA, descoperirea anului este un lac subteran pe un satelit al planetei Jupiter.

ytaudio(qhia_RlurkI)

xvii. Atlas Sound – Parallax

Cf. DEX, paralaxa este unghiul format de două drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pământului şi cealaltă din locul unde se află observatorul. Un argument solid pentru a descoperi acest album aproximativ în fragilitatea lui.

ytaudio(RdBaAGyeKvE)

xviii. King Creosote and Jon Hopkins – Diamond Mine

Prin Diamond Mine, King Creosote şi Jon Hopkins s-au oferit voluntari pentru o operaţie pe cord deschis cu mâinile legate.

xix. Austra – Feel It Break

Când ascult Austra, îmi vine instinctiv în cap eseul Virginiei Woolf, A Room of One’s Own. Austra (Katie Stelmanis) este titulara unui document feminist pe faţă, dar căruia i-a conferit prestanţa şi complexitatea unei picturi renascentiste, poziţionându-l la o distanţă vizibilă faţă de „picturile murale” din secolul XX. Feel It Break a fost înregistrat sub îndrumarea lui Damian Taylor, responsabil pentru Vespertine, printre altele.

xx. Tom Waits – Bad As Me

Nu ştiu cum, dar Tom Waits continuă să fie rupt de realităţile imediate. Sper că, într-o zi, Tom Waits va binevoi să ne înveţe cum să devenim broaşte ţestoase.

ytaudio(B6Ta3H-ck6s)

xxi. Real Estate – Days

Anul ăsta am investit în piaţa imobiliară şi nu am ieşit în pierdere.

xxii. Girls – Father, Son, Holy Ghost

Girls sunt, de fapt, nişte hăndrălăi din San Francisco. Cristopher Owens, printre altele, a fost „crescut” în spiritul sectei religioase Children of God, de care, astăzi, nu mai aparţine. Ca să citez din contemporani, heroin is hell of a drug. Father, Son, Holy Ghost este cât se poate de clasic, cât se poate de grav, cât se poate de vast. Iată şi un „verset” extras din „evanghelia după Honey Bunny”: I’ve been messing with so many girls, who could give a damn about who I am? Amin.

xxiii. Zomby – Dedication

Mai negru decât negrul nopţii.

ytaudio(0-86qcvIvVc)

xxiv. Feist – Metals

Unul dintre motivele pentru care detest Timpul este că înfierează până la mutilare sensul cuvintelor. Despre Metals nu se poate scrie aici şi acum. Nu ne rămâne decât să tentăm la o decodificare a mitului Feist, această femeie algebrică, această femeie-metaforă.

xxv. Radiohead – TKOL RMX 1234567

TKOL RMX 1234567 este o re-compunere măiastră a pieselor de pe The King Of Limbs, sub mâinile unor Four Tet, Shed, Illum Sphere, Jamie xx, Caribou, Lone, SBTRKT sau Nathan Fake. TKOL RMX 1234567, care însumează peste 20 de remix-uri, ia forma unui modelator de percepţii şi a unui breviar de modificare structurală fără a atinge corpusul primordial.

ytaudio(8HkM8KlX7DY)

Comentarii

comentarii