Femeia parea ca reusise pana atunci sa tina timpul in lesa dar timpul crescuse, devenise din ce in ce mai puternic… Lupta din greu cu el si uneori, cand statea ghemuita in coltul canapelei, privind in gol, lucrul acesta se vedea. Suvitele i se aratau albe, trudite de viata si ochii, secatuiti de lumina, nu mai asteptau nimic.Serpi vinetii i se incolaceau pe mainile uscate, care mai pastrau o umbra din eleganta de odinioara si zambetul se frangea intr-un rictus apatic cand privea pe fereastra. Aceeasi dimineata, aceeasi seara, aceeasi noapte…Totul era la fel. Trecatori grabiti se vanturau incolo si-ncoace, ca frunzele toamnei si ea ii privea ca pe o specie noua de furnici. Cineva o inchisese inauntrul ei si uitase cheile. Apoi ea uitase, pe rand, iubirea, dragostea, prietenia, bucuria…viata. Si viata o uitase pe ea.
Ar fi putut sa se complaca si sa exulte in tristetea ei, dar uitase ce e aceea
tristete. Nu mai simtea nimic, doar niste furnicaturi in locul in care presupunea
ca, odinioara, existase sufletul. Sufletul pe care il pierduse atunci cand ii indepartase pe toti, rand pe rand, de teama sa nu-i vada fatza botita de boala, gura strambata de bube urate, monstruos de urate. Caci cu bubele astea nu putea fi sigura-ii apareau cand era mai plina de viata, cand se alinta in oglinda, crezandu-se frumoasa, ii apareau in colturile gurii, amintindu-i ca viata nu e niciodata ceea ce pare.
Cu timpul invata sa se accepte si asa. Doar pe ceilalti nu-i lasa sa ii vada chipul. Capatase o voluptate diabolica atunci cand se privea, convinsa fiind ca era tulburator de frumoasa si ca avea, cu siguranta, un destin remarcabil. Pe strada purta o palarie neagra cu boruri largi si un voal negru ii acoperea fata. Oamenii intorceau capul dupa ea, incercand sa ghiceasca ce vedeta de cinema se ascunde astfel.
Ah, acea zi parea sa fie una obisnuita, nimeni nu se astepta ca furtuna sa izbucneasca din senin. Dar vantul era hotarat sa dezvaluie orice mister in ziua aceea. Nimic nu i-ar fi putut sta in cale, nici macar palaria cu voal negru!
Femeia isi acoperi fata cu mainile, cu un tipat infiorator…Se simtea goala pe strada, biciuita de mii de priviri…Cazuta in genunchi, isi strangea in palme taina…dar bubele se incapatanau sa-si scoata capul bulbucat printre degetele rasfirate.
Deodata se simti apucata de mana.Un tanar o privea zambind, cu o cutie alba in mana.
-Antiherpetic! Ii sopti. Actioneaza nu numai asupra pielii, ci si dincolo de ea…
Numai ea putea sa stie cat de departe era acest dincolo, pentru ca, intr-adevar, dupa cateva minute privi in jur si nu-i veni sa creada: copacii inflorisera!!

errată: imaginile 2 şi 3 sunt una sigură. cuvintele (denumire produs si restul) apar aşa cum am descris sub imaginea produsului

Din cauza depăşirii termenului, prelungim termenul până luni.

Până atunci, propunerea mea: noapte grea, plouă, suntem într’un sat de munte din Apuseni. În cîrciumă intră un tînăr ud pînă la piele. Se apropie cu sfială de masa unde bea şi fumează, citind din Kant, descheiat la cămaşă, poliţistul satului.
- Şefu, e unu’ nou în oraş (îşi trage sufletul, popa, aflat la o masă alăturată, răsfoind revista Tabu, îi întinde un pahar de vin. Băiatul bea şi continuă). Cre’ că vrea să te cunoască.
Uşile de la cîrciumă sunt date în lături cu putere. Undeva în noapte se aude un ţipăt de femeie care naşte. Un pescăruş în zbor cade chiar în mijlocul cârciumii. Preotul se uită la cîrciumar. Acesta ridică în aer un plic pe care scrie “Condimente pentru pescăruşi”. Focus pe şeful poliţiei locale. I se vede în port-arm pistolul care fumegă. Zoom pe mânerul pistolului – este şi el fierbinte. Camera se mută pe figura preotului: ochii îi sunt umezi de emoţie, camera coboară pe buze: preotul gustă din condimentele pentru pescăruşi şi îi face semn cârciumarului (care se pregăteşte să opărească pescăruşul) că totul e în regulă. Abia acum observăm că preotul are herpes. Se aude un cor. Focus pe mâna poliţistului – acesta strânge în mână pistolul deşi mânerul acestuia îl prăjeşte – se vede cum iese fum negru. Focus pe privirea poliţistului: gata, va ridica pistolul şi va trage.
Preotul către poliţist (în timp ce camera se mută pe gura schimonosită de furie a poliţistului – are herpes şi el!): Ai înnebunit. Ne-a cîntat şi ne-am pupat pîn’ la ziuă, nu-l recunoşti? E Herpes, lăutarul!
Schimbare unghi filmare: mîinile străinului, de pe ele curg picături de apă, ţine în mâini o vioară, se aude vocea străinului (are accent de neamţ): Herr Pes!
Cut şi slogan (chorus): Mein HerrPes!