Adevărat a nins, vă zic vouă.

Găsesc că e oarecum hilar să ne ţinem creştini, dar „simţul Crăciunului”, intrarea în atmosfera acestei sărbători să depindă, să fie condiţionate atât de mult de câteva „simboluri” superficiale ca: zăpada (obligatorie!) de sezon şi culoarea roş-albă omniprezentă („obicei” inventat şi internaţionalizat de Coca-Cola). Nu părem a fi conştienţi că, de fapt, în acest fel, în loc să trăim Crăciunul, îl consumăm! Foarte mărginiţi şi aroganţi trebuie că suntem noi, cei de sorginte europeană, să pretindem că „Crăciunul adevărat” e numai cel sosit şi petrecut în decorul standard, făcut după toate regulile marketingului: neauă, sanie cu un moş alb-roş, reni (?!). Ce să mai vorbesc de situaţia în care ar mai cădea şi câţiva fulgi, vizibili pe fereastră, exact între orele de maximă audienţă (atunci când ne regăsim cadourile pe sub brad), realmente ni s-ar înmuia genunchii de emoţie!

Ar fi mai onest ca dependenţii de zăpadă (unica în măsură să le deschidă uşile percepţiei pentru aerul de sărbătoare) să se grupeze într-o sectă aparte, numită a creştinilor climatici. Să se salute cu Adevărat a nins. Nu cu Hristos s-a născut – cum s-ar cădea.

Drept e că în pustiul palestinian al Bethlehemului ninge, de obicei, sufocant în această perioadă a anului. Precum a nins şi cu peste 2000 de ani în urmă…

Bucuria mea de Crăciun e aerul ăsta năstruşnic, jucăuş, mângâietor cu obrajii mei înăspriţi de o barbă de două zile. Sunt cele 15 grade Celsius şi cerul limpede, cu nori de vreme bună.

Comentarii

comentarii