Într-o după amiază de toamnă călduroasă pe la sfârșitul anilor ’90, pe Bulevardul Dacia un Mercedes oprește în stația unde așteptam autobuzul. Unde mergi? La Universitate. Urcă! Șoferul era profesorul Ion Coja. Nu știu cum am ajuns să vorbim despre publicitate, iar domnul Coja s-a înfierbântat: era ferm convins că publicitatea mărește prețul bunurilor și că este nocivă (Confesiunile lui Ogilvy cereau reciprocitate).

De această întâmplare mi-am adus aminte citind Confesiunile unui om ….care a făcut istorie în publicitate: David Oglivy.

„Dacă nu-ți place societatea abundenței, atunci ai dreptate să blamezi publicitatea pentru că incită masele să-și dorească asta.
Dacă ești genul ăsta de puritan, atunci n-am ce discuta cu tine. Nu pot să spun decât că ești un masochist psihopat (sublinierea ne aparține). Mă rog și eu, ca arhiepiscopul Leighton, „să mă păzești, Doamne, de greșelile înțelepților și de oamenii buni.“
Bătrânul John Burns, părintele mișcării laburiste din Anglia, obișnuia să spună că tragedia clasei muncitoare era sărăcia dorințelor sale. Nu-mi cer scuze pentru că am incitat clasa muncitoare să-și dorească o viață mai puțin spartană.”

Nu știu dacă pofesorul Coja și-a schimbat între timp părerile și nici dacă l-a citit pe Ogilvy. Dacă însă domeniul vă fascinează, cartea lui David Ogilvy reprezintă o lectură din categoria oldies but goldies.

Nu aș dori să intru în regulile privitoare la arta de a scrie un ad bun – industria s-a dezvoltat atât de mult, consumatorii au devenit atât de sofisticați, încât mulți dintre dumneavoastră vor spune că aceste reguli sunt puțin fanate. Cu toate acestea, cartea merită citită pentru senzația oferită: par mai degrabă un roman de aventuri aceste memorii ale unui om care traversează Oceanul, după ce renunță la studiul istoriei la Oxford, și care cucerește un întreg continent. Iar dacă tehnicile de cucerire a consumatorului au evoluat, anumite reguli își păstrează și astăzi valabilitatea.

Ce m-a fermecat la Ogilvy? Pledoaria pentru maniere: „Ne plac oamenii cu maniere elegante. Biroul nostru din New York oferă un premiu anual pentru „profesionalism și politețe”. „

Într-o societate pentru care mitocănia reprezintă condiția succesului, cartea lui Ogilvy reprezintă un manifest și o pledoarie pentru eleganță.

Ps: un ultim citat și gata!

„Cel mai bun titlu pe care l-am scris în viața mea avea optsprezece cuvinte: „La 100 de kilometri pe oră, cel mai puternic zgomot din noul Rolls-Royce este al ceasului de bord”.*

*Când inginerul-șef de la uzina Rolls-Royce a citit acest titlu, a clătinat din cap amărât și a zis: „Trebuie să facem ceva cu ceasul ăla.”

David Ogilvy, Confesiunile unui om de publicitate, traducere de Monica Mitarcă, Editura Humanitas, 2009

Comentarii

comentarii