Mhno, nu e vina noastră dacă nu suntem creativi. Ce ați zice dacă ați păstra cartea? Până la urmă ați scris două scripturi reușite. În plus, eu, una, m-aș simți aiurea dacă aș scrie ceva, mai ales că acel scenariu nu s-ar ridica la nivelul celor scrise până acum. I call it writer’s block. Deși nu-s nici scriitoare și nici în pană de idei nu-s (da’ sunt în pană de timp).

si totusi :

Spot I: Un puşti de şaptispe ani cu ochelarii geamandură dar care încearcă din freză să explice lumii că maică-sa nu e ministresa învăţământului naţional. Oarecum blond, e genul pe care dacă îl iei scurt îţi va spune că taică-su a înfiinţat Sarmalele Reci şi că skate-ul din ghiozdan e lector universitar la catedra de traductologie.

Pati e prietena lui. A pus un pariu cu cenaclistele la ultimul Famous dead people party din OTA şi acum speră într-un rever: măcar o gaşcă de note la pachet cu acest hamster de bibliotecă. Se plimbă amândoi pe Mihalache fiindcă ea vrea în Hără la halfpipe. Lui îi transpiră perciunii îngrozit nu de faptul că o să-şi parcheze oasele în ghips ci că fiind nevoit să scoată skate-ul din ghiozdan or să-i zidească toţi din priviri cărămida lui Cioran – Cahiers.

Într-un moment de semi-conştienţă se rătăceşte printre T-urile unei firme de bloc încercînd să transpună în realitatea imediată a imaginaţiei sale reacţiile lui Friedrich la streaşina pierce-ată a prietenei sale. E paişpe februarie pentru că în cadru apar tot felul de tarabe cin cupidoni şi englezisme. Încearcă să tragă de timp fiindcă e genul care dacă cineva ar trece, urmărit, pe lângă el în plină stradă ar zbughi-o într-o direcţie opusă panicat de posibilitatea unor acuze nefondate.

Strânge tot felul de flyere. Cam cât i-ar lua unui vierme s-apuce repede o gură de măr newtonian amicul nostru se pipăie luminat pe obrazul buzunarului, îşi sărută dnb-ista pe botic şi intră brusc în Tattoo Art Sanctuary.

Scanează preţurile, alege un satyr ghiduş şi-l conduce intelectual (cu arătătorul) spre zona inghinală, parapetele piciorului drept, după care se aşează cu neuronii transpiraţi pe scaunul tuturor cadourilor. Scotoceşte buzunarul:

“Pompe funebre. Incinerări complete. Mama ta nu va afla niciodată. Absolut niciodată!”

Pe măsură ce secretul din urnă începe să usture voluptatea nihilismului îi dădea târcoale aproape mistice…

Fast food..rumoare..ora prânzului…

Varianta 1 – Țara arde, babele se piaptănă.
Prim plan pe o pițipoancă de Dorobanți rătăcită care își aranjează părul nervoasă. Scoate din poșeta animal print telefonul roz cu cristale swarovsy. Vorbește tare și atrage atenția unui “bărbat” care tocmai intră în restaurant. Burta rotundă îl împiedică să vadă anunțul “Wet floor”. Alunecă. Cut.
Pițipoanca își scoate peria din poșetă și se piaptănă.
Voice over: Incinerarea: eleganță până la ultima răsuflare… și nu numai!

Varianta 2 – Fumatul dăunează grav sănătății
Doi tineri îmbrățișați pe o bancă.Cut.
Fast food. Prim plan pe anunțul “Nefumători”. Tânărul din imaginea precedentă este nerăbdător să fumeze și se joacă cu o brichetă roșie. Cut.
Frumoasa domnișoară (din prima imagine) intră în restaurant la brațul unui alt tânăr. Râde zgomotos. Cut.
Tânărul de lângă fată cade. Prim plan pe fruntea însângerată. Lângă el bricheta roșie.
Voice Over: Îți place să te complici? Oricum ajungi praf și pulbere! Incinerarea: fără complicații!

Varianta 3 – CSR
Un bărbat mănâncă cu poftă o friptură. Se îneacă și nu mai poate respira. Cut.
Oamenii din jur se străduiesc să-l ajute. Unul îl bate pe spae, altul îl apleacă în față, cineva îi bagă o lingură pe gât etc. Cut.
Imagini din ambulanță. Asistenta îl înțeapă de mai multe ori, încercând să-i pună o perfuzie. Nu găsește vena. sparge vena încercând să-i pună o perfuzie. Cut.
Șoferul ambulanței înjură traficul infernal. Cut.
Imagine din spital. Scaunul cu rotile în care stă pacientul o ia la vale și se lovește de un perete. Cut.
4 oameni se chinuie să-l mute din scaun pe un pat și îl scapă.
Voice over: Die hard.. leave easy!
Incineration: the easy way! A Kentucky Fried …People campaign!