Prima intrare de dicționar în Trezoreria informatizată a limbii franceze înregistrează pentru curtezană sensul  Femme vénale, aux mœurs légères, qui se distingue par son élégance et ses manières mondaines, iar dicționarul aproximează prima intrare în limba franceză în jurul anilor 1500 : courtisienne « femme ayant les manières de la Cour » (L’Advocat des Dames de Paris, 57 ds Anc. poésies fr., t. XII, p. 8), iar în pagina dedicată acestui cuvânt ne ciocnim și de un citat care ne poate ghida în analiza cărții de azi: La vraie courtisane, au sens antique du mot, était une artiste, une prêtresse même (PROUDHON, Pornocratie, 1865, p. 167).

Autoarea Curtezanei, cititorule, mon semblable, mon frère, Sidonie Gabrielle Claudine Colette Gauthier-Villars de Jouvanel Goudeket se stinge din viață la Paris, în 3 august 1954 după o viață extrem de intensă atât intelectual (este numită Cavaler al Legiunii de onoare în 1920 și  președintele Academiei Gouncourt în 1949,) cât și amoros (trei căsătorii, o legătură cu Gabriele D’Annunzio, dar și cu Josephine Baker, Mathilde de Morny Marchiză de Belbeuf – zisă și Unchiul Max, cu care se sărută pe scena Moulin Rouge în spectacolul Rêve d’Égypte, sărut care declanșează o revoltă populară și îl determină pe prefectul Parisului să interzică spectacolul). În necrologul din data de 4 august 1954, apărut în The New York Times, găsim următoarele rînduri despre Sidonie Gabrielle Claudine Colette Gauthier-Villars de Jouvanel Goudeket: Speaking of the frankness with which she wrote of love, licit and illicit, one critic observed that an Englishman might feel she had lowered love to the level of sensuality, whereas a true Frenchman would feel she had elevated sensuality to the level of love.

După ce v-am pus în gardă, nu vă așteptați să găsiți scene explicite de sex – Colette este une  prêtresse. Și poate tocmai de aceea, la 89 de ani distanță față de data apariției cărții publicată în 1920, după ce în zilele noastre (în societate, literatură, arte, film, teatru, fotografie, în viața politică, la televizor) tabuul a devenit o noțiune desuetă, veți aprecia acest roman. Suntem în lumea curtezanelor Parisului unde Chéri intră într-o legătură amoroasă, care va dura șapte ani, cu prietena mamei lui, la rându-i curtezană, mai mare decât el cu douăzeci și cinci de ani. Léa de Lonval, căci despre ea este vorba, reprezintă una din ipostazele feminine eminesciene: femeia experimentată, rafinată, artiste, care îl seduce pe tânărul Chéri și pe care, în ipostaza unui profesor Henry Higgins în varianta masculină, îi rafinează, nu accentul, ci comportamentul (erotic) și chiar aspectul fizic. Dacă aș încerca să disec întregul roman și tehnica lui, aș tinde spre curentul clipirei: autorul închide ochii asupra scenelor de sex, asupra trecerii personajelor dintr-o stare în alta, procedeu enervant pentru firile deloc pudibonde, sau pentru cei obișnuiți cu linearitatea personajelor și cu omnisciența auctorială.

Colette, Curtezana, trad. de Nicoleta Neagoe, Humanitas, 2009, Colecția Cartea de pe noptieră.

Comentarii

comentarii