Ce ne vom face atunci când această epocă a prosperității va lua sfârșit, așa cum se întrevede ceva? se întreabă George Ritzer în cartea sa, Globalizarea nimicului. Vom reînvăța să aprindem focul cu amnarul și să privim cerul. Și, probabil, vom avea mai mult timp pentru a citi și a reciti.

George Ritzer devine cunoscut odată cu McDonaldizarea societății, carte publicată în 1993, unde, pornind de la teoria lui Max Weber, conform căreia birocrația reprezintă fundamentul raționalizării, deconstruiește brandul respectiv în patru mari atribute sau, după gust, „calități”. De altfel, în Globalizarea nimicului, George Ritzer revine asupra acestora.

Citind cartea lui Ritzer, ajungi să te gândești fără să vrei la ale tale și visezi o McPolitică dâmbovițeană. Și anume caracterizată prin: eficiență, predictibilitate, calculabitate – servicii politice ieftine pentru contribuabil, controlul prin substituirea tehnologiei umane cu una non umană și o raționalitate care să atingă iraționalul (o interacțiune minimă cu clasa politică) în scopul obținerii unui profit maxim (pentru întreaga societate).

După ce încearcă să disece fenomenul de globalizare, pe care îl duce mai departe, propunând două concepte teoretice noi, glocalizare (globalul pliat și modificat de specificitatea locală) și grocalizare (tendința, economică, de a atinge supremația mondială – din grow), Ritzer adaugă și conceptele de nimic și ceva, aplicabile sociologiei consumului, ca niște instrumente utile în analiza fenomenului de globalizare..

Ritzer definește nimicul ca pe o formă socială concepută și controlată de obicei la nivel central și care este lipsită de conținut esențial semnificativ. McDonald’s, cardul bancar, serialele, telenovelele, reality show-urile, pufuleții de la Kraft se încadrează la nimic, pe când ceva-ul este reprezentat, printre altele, de ceramica mexicană Oaxaca sau jambonul Culatello (sau gemul de rubarbă, am adăuga).

Ritzer propune cinci dimensiuni de analiză a acestui binom, fiecare dimensiune fiind caracterizată de „o foaie de parcurs”, de la calitate către non-calitate : Complexitate (cu cele două extremități unic și generic), Spațială (legături geografice și lipsa legăturilor geografice), Temporală (specific epocii și lipsa specificității), Umană (umanizat și dezumanizat) și Magică (vrăjit, în sens weberian, și dezvrăjit).  Dimensiuni prin al căror ciur și dârmon trece cele mai importante branduri (covârșitor americane) implicate în procesul de grocalizare.

Dacă sunteți un detectiv al nimicului, în căutarea non-locurilor, non-lucrurilor, non-persoanelor, non-serviciilor, nimic mai bun decât un George Ritzer în calitate de îndrumător. Aveți încă timp până la ultima răsuflare a prosperității.

George Ritzer, Globalizarea nimicului, traducere de Raluca Popescu, Humanitas 2010

Comentarii

comentarii