Atenţie, cad locuri!
Cătălin Stănescu, 17.06.2009, 15:22
Salutăm cu tîrnăcoapele în aer şi sticlele de votcă de trei sferturi la cingătoare compilaţia adobfotoşopistică Omul dărîmă locul, girată de Ministerul Culturii pentru a trage sirena întru mobilizarea sufletelor legate de memorie şi ce a mai rămas din patrimoniu.
Iniţiativa ar fi fost meritorie, dar o anumită teamă, nu cunoaştem autorii, asezonată din belşug cu lipsa de sare a nepriceperii şi, probabil, cu usturoiul recompensei pecuniare, cred că i’a intimidat şi înfrînat în a merge mai departe. Şi atunci cînd nici Ideea nu te încurajează, punîndu’ţi mîna pe picior şi surîzîndu’ţi inocent din decolteul apetisant, acte manqué scrie pe tine.
Ce pierdem odată cu patrimoniul, dramatizarea situaţiei – oho! subiecte de inspiraţie ar fi fost din belşug!, lucruri care ar fi atras posibilulul receptor, toate acestea lipsesc cu desăvîrşire. Cu ce reuşeşte afişul să’şi implice emoţional susţinătorii? Cu un remarcabil nimic.
Ce avem în schimb? Un muncitor cu caşchetă şi tricou portocaliu priveşte în sus spre zidul aproape năruit. Nu se scarpină la ceafă, e hotărît? O avea ceva în cap? Ca nu cumva muncitorul să se pună într’o rînă, la un taifas ţuicomiastic cu fîrtaţii, şi să’şi uite demersul civilizator, creatorul îi trînteşte misiunea: Omul dărîmă locul (na na na, e mai profund, vorbim de locul ca fiinţare).
Ce am putea spune după o asemenea cap’d'operă ce ne lasă nelocuiţi? Da, aşa e.
