Şi mai ce?
În 10 decembrie 2011, la ora 10 dimineaţa, Brian Dillon s-a apucat să scrie o carte. La 10 dimineaţa, următoarea zi, volumul era bun de tipar. I Am Sitting In A Room inaugurează seria 24-Hour Book, gândită de Cabinet, organizaţie culturală non-profit fondată în 1999. Textul lui Dillon se inspiră din Species of Spaces de Georges Perec şi se întinde până la consideraţii despre importanţa istorică a patului lui Proust, a notiţelor lui Nabokov sau a mustăţii lui Philip Roth! În acest test, Dillon a reuşit să reziste şi să creeze într-un mediu nefamiliar, deloc confortabil (probleme cu încălzirea) şi într-un timp record (asta e şi noima experimentului). După ce Dillon a demonstrat ce-a avut să demonstreze, textul I Am Sitting In A Room a fost trimis unei cohorte de profesori şi studenţi (50) convocaţi prin Interdisciplinary Doctoral Program in the Humanities al Universităţii Princeton. Tot în 24 de ore, ei şi-au formulat criticile, sub forma unui eseu, la adresa lucrării lui Dillon. Eseurile au fost culese în volum, sub titlul Reception Rooms. Cele două volume vin la pachet şi pot fi comandate de aici. Nu ştiu dacă au vreo legătură (sau dacă apare menţionată undeva în text), dar în 1969 Alvin Lucier a compus instalaţia de sunet I Am Sitting In A Room (mai multe despre aici). După cafea şi ţigări, asta se anunţă a fi cea mai bună combinaţie. Comentarii |