Minerva Bar şi Familia Luca

M-am născut într-un oraş a cărui populaţie abia atinge douăzeci şi cinci de mii de locuitori. Unii spun că oraşul a intrat în cartea recordurilor pentru că nu are semafoare, dar n-am stat să verific asta. Alţii zic că deţine de fapt două recorduri, fiind şi singurul oraş care, la intrare, te întâmpină cu un cimitir. Este, de asemenea, un oraş tipic industrial, construit artificial, pentru producţie. Un loc în care migraţia e în toi, ca urmare a valului de disponibilizări, iar singura afacere rentabilă e barul. Am făcut eforturi să combat această simplă şi dificil de depăşit realitate – eşti produsul mediul social în care ai crescut, respectiv te-ai educat.

Nu ştiu dacă cineva ar avea dreptul să-mi reproşeze o lipsă sau o eventuală deficienţă de maniere, luând în considerare lucrurile de care am fost înconjurat mai mult de-un sfert din viaţă. Aş vrea să se corecteze toate actele în care apar menţionate drepturile egale prin posibilitatea drepturilor egale – care exprimă un fel de poţi să fii preşedintele Americii sau nu poţi să fii. Ştiu cât de greu este să te desprinzi dintr-un loc care trage de tine din toate părţile să te condamne la resemnare. De lucrul ăsta mi-au amintit fotografiile Odetei Catana, de o ciudată familiaritate: privirile oamenilor, gesturile lor deloc cosmetizate, acel cotidian a cărui nefericire este necesară pentru a face lucrurile să se mişte.

Cele două serii fotografice din care am făcut selecţia sunt Minerva Bar, afacerea de familie a Odetei, şi Familia Luca, compusă din Valerian şi Iordana, soţ şi soţie, şi cei zece copii (7 fete şi trei băieţi). Familie Luca locuieşte într-o cameră şi nici unul dintre părinţi nu are un serviciu stabil.

Am întrebat-o pe Odeta cum a ajuns să se ocupe de fotografie, de unde acest pronunţat caracter social al fotografiilor ei, şi ce proiecte are în desfăşurare:

După ce am absolvit Istoria şi Teoria Artei şi am urmat cursurile unui Master de Antropologie la Bucureşti, mi-am început cariera în artă şi cultură lucrând într-un institut de patrimoniu material şi imaterial. Dorinţa mea de a face fotografie a venit în urma cursului de Antropologie Vizuală din timpul facultăţii. Am urmat diverse cursuri de fotografie, fotojurnalism, film documentar, iar, în final, acum trei ani, m-am hotărât să îmi continui studiile în Marea Britanie, cu un Master de fotografie documentară. Interesul pentru artele vizuale s-a concretizat deci în abordarea unor domenii oarecum diferite, dar înrudite şi fiecare în parte a reprezentat un pas înainte, în direcţia pe care mi-o doream. În proiectele realizate, în mod involuntar, am combinat preocupările mele, încercand să mă apropii de subiecţi într-un mod blând, să fiu aproape de ei, să îi înteleg şi să descriu prin imagini poveştile lor. Recent am documentat trei generaţii de femei românce, călăresence ca şi mine, prin prisma fenomenului migraţiei. În prezent lucrez la un proiect în care realizez portrete ale proprietarilor de magazine cu specific românesc din ţările Uniunii Europene, iar în paralel fotografiez ceea ce se întâmplă în Bruxelles, ce îi face pe oameni să iasă din casă în mica capitală europeană, atât de cosmopolită.

foto (c) Odeta Catana

Comentarii

comentarii

Scroll to top