Faza-i pe bune

Deși discutăm de primul album My Bloody Valentine în cei 22 de ani care s-au scurs de la magnificul Loveless, matangiștii nu s-au îmbulzit să-l descoase. Mai trebuie amintit că MBV au creat un gen muzical, shoegaze, și sunt exemplul cel mai firesc de trupă cult sau trupă „trv”? Fiindcă ăstora de la MBV le cam plac lucrurile simple. Iar asta face ca muzica lor să fie extrem de greu de ascultat. Când scriu despre ceva, am nevoie ca ceva-ul ăla să-mi invadeze cât mai larg spațiul minții. Astfel că nu pot să scriu despre cer stând în casă, dar pot să scriu despre singurătate stând în casă. Prin urmare, în mod normal, când operez niște albume muzicale ascult albumele muzicale cu pricina, nu de alta dar îmi mai vin idei. Și recunosc în fața instanțelor de melomani, că în timp ce-am scris aceste cinci rânduri, sau câte -s, am apăsat de vreo trei-patru ori butonul de pauză m b v-ului. Pentru că nu poți, nu poți. Al treilea album MBV din cei 30 de ani de carieră, ca și precedentele, este cât se poate de clar și definit. La fel ca-n aviație, m b v respectă niște culoare de zbor. Nu caută să descopere ce-i dincolo, are traseul și durata determinate, miza aici e siguranța, respectiv aruncarea bombei. Muzica pe care o creează MBV nu a fost niciodată emoțional înșelătoare. Nu e nici în zona de happy-happy-joy-joy, nici în cea de i’m-depressed-kill-me-now. Dar nici în vreo zonă intermediară celor două. Muzica lor se ridică de pe suprafețe și plutește aiurea ca o petală de măr în mijloc de primăvară. Asta nu dovedește decât că MBV sunt niște înțelepți. Ei pur și simplu există fără tentația localizării. Va fi greu de parcurs acest m b v. Mie mi-a luat ani buni să asimilez reverb-ul și distors-ul și timpul de visare al MBV. Știți de ce e zen-ul de pe lume să nu intervii cu un stop în piesele lor? -s ca o mâncărime, căpiezi dacă nu te scarpini. Dar scărpinatul, intervalul ăla în care te scarpini până-ți trece, e pe lista mea de argumente pro: viața merită trăită. MBV desacralizează tot în cale pentru că-s niște sfinți și faze. m b v va fi mai obositor decât o rută dus-întors București-New York (și nici măcar nu depășește o oră). Dar, pentru cei care nu au fost niciodată cu avionul MBV, cred că ruta asta va fi o bucurie. Simplu formulat, My Bloody Valentine is raw as raping. And baby, I like it raw.

Comentarii

comentarii

Scroll to top