Rimbaud şi comisarul de poliţie

[Mi-am dat seama că e mai simplu să traduc din franceză decât să pun accentele franţuzeşti]

De un an de zile, locuiesc la Londra cu dl. Verlaine. Trimiteam corespondenţe către cotidiane şi dădeam lecţii de franceză. Compania lui a devenit insuportabilă şi mi-am exprimat dorinţa de a mă întoarce la Paris. De patru zile, m-a părăsit pentru Bruxelles şi mi-a trimis o telegramă pentru a veni să-l întâlnesc. Am sosit de două zile şi m-am cazat cu el şi mama lui pe strada Brasseurs. Mi-am manifestat tot timpul dorinţa de a mă întoarce la Paris. El îmi răspundea:

Da, du-te şi-ai să vezi!

În această dimineaţă, el s-a dus să cumpere un revolver în pasajul galeriilor Saint-Hubert, pe care mi l-a arătat la întoarcerea lui, înspre după-amiază. Am mers împreună la Maison des Brasseurs, Grand’Place, unde am continuat să ne certăm pe seama plecării mele. Întorşi acasă după două ore, el a închis uşa cu cheia şi mi s-a postat în faţă; apoi, încărcându-şi revolverul, a tras două focuri spunând:

Las’ că te-nvăţ eu să-ţi doreşti să pleci!

Aceste focuri de armă au fost trase de la o distanţă de trei metri; primul m-a rănit la încheietura mâinii stângi, cel de-al doilea nu m-a atins. Mama lui a fost prezentă şi mi-a dat primele îngrijiri. Am fost dus, pe urmă, la Spitalul Saint-Jean, unde am fost pansat. Odată terminată pansarea, am revenit toţi trei acasă. Verlaine îmi spunea mereu să nu-l părăsesc şi să rămân cu el; dar nu am fost de acord şi am plecat în jur de şapte seara, acompaniat de Verlaine şi de mama lui. Odată ajunşi prin împrejurimile Pieţei Rouppe, Verlaine s-a îndepărtat cu câţiva paşi, apoi s-a întors către mine: i-am văzut mâna în buzunar, gata să-şi scoată revolverul; am făcut un semi-ocol, după care am revenit la drum. I-am povestit agentului de poliţie ce mi s-a întâmplat, iar acesta l-a invitat pe Verlaine să-l urmeze la biroul de poliţie.

Dacă acesta din urmă m-ar fi lăsat să plec liniştit, nu aş mai fi depus plângere împotriva lui pentru rana pe care mi-a provocat-o.

A. RIMBAUD

 

Note:

1. Mai sus aţi citit Déclaration de Rimbaud au comissaire de police, datată 10 iulie 1873 (în jur de opt seara).

2.  Declaraţia lui Rimbaud este urmată de alte două declaraţii semnate de mama lui Verlaine şi de Verlaine, de un interogatoriu la care a participat Verlaine, de o mărturie a lui Rimbaud în faţa judecătorului, de un nou interogatoriu la care participă Verlaine, de o nouă mărturie a lui Rimbaud în faţa judecătorului şi, în cele din urmă, de actul de renunţare la plângere, semnat de Rimbaud în 19 iulie 1873.

[din Rimbaud, Oeuvre complètes; Bibliotèque de la Pléiade, Editions Gallimard, 1972]

Comentarii

comentarii

Scroll to top