Plecarea în străinătate (I)

Din toate preparativele voiajului, cea mai mare parte erau îndeplinite; în cele din urmă, reuşi să plătească şi chiria, ajutat fiind de cele două bătrîne raţe ale sale, şi care nici de astă dată nu-l lăsară să alerge la mila vecinilor. Singurul lucru ce îi cereau în schimb era să fie şi ele primite, cel puţin o oră pe zi, în camera sa de lucru, care exala un aşa de dulce şi îmbătător miros de ciurciuvele. Se sui în corabie.

Astfel începe Plecarea în străinătate a lui Urmuz dar, spre deosebire de eroul urmuzian care se întoarce la țărm din cauza sentimentului puternic și neînvins de tată, scriitorii invitați de Editura ART să participe la scrierea antologiei Prima mea călătorie în străinătate, volum ce va apărea spre sfârșitul acestei luni, se desprind de țărmul patriei noastre dragi, calde și plină de oameni frumoși, cum alții nu-s pe lume, și astfel ne pot oferi amintirile despre primul contact cu cea străinătate.

Prin amabilitatea Editurii ART, vă oferim azi câteva fragmente semnate de doi dintre cei 30 de scriitori care au acceptat invitația de a participa la scrierea acestei antologii: Luiza Vasiliu și Dan Lungu.

Luiza Vasiliu

Ungaria. Ne spălam pe dinţi la chiuvetele din benzinării, mergeam pe rând, în grupuri organizate, câte-o profesoară cu cinci copii, şi ni se părea că n-ar fi nici o tragedie dacă ar trebui să dormim o noapte acolo, în chiuvetele alea adânci şi foarte curate. Sau numai mie mi se părea.

Viena. Mă miram c-am reuşit să nu vomit în autocar. Eram deja pe drum de o zi şi ceva, când poliţia ne-a tras pe dreapta şi nu ne-a mai lăsat să plecăm opt ore – şoferii nu aveau actele în regulă. Dacă stăteam pe loc, n-aveam nici căldură, se înnoptase în Viena şi începuserăm să cam miorlăim. Până când au venit salvatorii. Asociaţia Prietenilor Europei de Est, nici nu ştiu cum au dat de noi. Ne-au luat pe toţi şi ne-au dus într-o sală lunguiaţă, luminată cald. Am primit câte un ceai şi un sendviş adevărat, triunghiular, împachetat în plastic. Un şendviş de milioane, care făcea cât o friptură de iepure şi-un Merlot la un loc. De-atunci n-am mai fost la Viena. Din care cauză Mozart nici nu există, iar Viena e pentru mine oraşul sendvişurilor.

Dan Lungu

Aşadar, prima mea ieşire „în afară” a avut loc după căderea dictaturii, în 1991. Eram student la Sociologie şi am fost selecţionat pentru un schimb de experienţă în Franţa, împreună cu alţi şapte-opt colegi, în cadrul unui proiect de sociologie rurală. Trebuia să mergem undeva în sud-vestul hexagonului şi să facem observaţie în gospodăriile unor mici fermieri. Ca să ajungem în acea zonă a Franţei, trebuia să schimbăm trenul la Paris. Pentru început, vestea m-a lăsat mut. Apoi am intrat într-o stare de incredibilă febrilitate, amestecată cu un scepticism sâcâitor. Eram convins că, deşi voi face demersurile, în cele din urmă se va ivi ceva neprevăzut care îmi va zădărnici plecarea. Până nu am trecut efectiv frontiera, nu am fost convins că voi reuşi să plec. Ba chiar, timp de câteva zeci de kilometri pe teritoriul Ungariei, mă aşteptam să oprească cineva trenul şi să spună: toată lumea poate merge mai departe, însă dumneata, cetăţene Dan Lungu, trebuie să te întorci. Cel puţin psihologic, acea primă ieşire semăna mai degrabă cu o fugă din ţară.

Cel de-al cincilea volum din seria Prima dată este coordonată de Bogdan Iancu, antropolog cultural și în el semnează 30 de autori:  Ana-Maria Caia, Marius Chivu, Ionuţ Codreanu, Iulian Comănescu, Alina Constantinesu, Marius Cosmeanu, Ionuţ Dulămiţă, Florin Dumitrescu, Vasile Ernu, Şerban Foarţă, Adela Greceanu, Bogdan Iancu, Vera Ion, Eugen Istodor, Dan Lungu, Cosmin Manolache, Vintilă Mihăilescu, Viorel Moţoc, Victoria Pătraşcu, Matei Pleşu, Cosmin Popan, Iaromira Popovici, Antoaneta Ralian, Dan Sociu, Ionuţ Sociu, Bogdan Alexandru Stănescu, Jean-Lorin Sterian, Robert Şerban, Luiza Vasiliu, Nadine Vlădescu.

Comentarii

comentarii

Scroll to top