Dublin, 5 iunie 2014

Ipocrit iezuit, iubite profilometru albastru,

Am primit ultima ta scrisoare și îți mulțumesc foarte mult pentru ea. Îmi pare tare rău că ție nu ți-a plăcut ultima mea scrisoare. Aș vrea să te pedepsesc pentru asta. Iartă-mă că scriu așa prost, dar iarăși mă grăbesc. Vine o zi călduroasă, parcă mi-e și lene s-o mai iau în sus pe scări. Într-o vreme, oare ți-am spus, credeam că numele meu e absurd ca o plasă de pescuit care prinde doar apă. Joy-ce, repetam, și mă aruncam în lac, lovind parcă o minge de golf, bucuros să scuip calmul dimineții. Ai reținut bine, în afară că scriu, în așa fel încât să nu provoc nici o plăcere pentru cititor, mai recuperez oameni de la înec. Aștept să se înece, paralizie generală progresivă, fulgere înspre larg, buze întredeschise: corpul lor generează un verde-flegmă, o masă lichidă care-ți umple stomacul. Doamne, dacă tu și cu mine am putea lucra împreună, poate că am reuși să facem ceva pentru platforma asta. Pute de bani. De ce nu ai mai multă încredere în mine? Pentru că am părul roșcat, nepieptănat, anxietate în ochi?

Nu-mi amintesc de prima zi când ai venit la mine acasă. Eu țin minte doar ideile și senzațiile moarte. Sunt un mestecător de stârvuri. Dacă vrei, facem o beție glorioasă să-i uimim pe druizii druidici. Mă gândeam eu c-oi fi irlandez. Ai vrea să-ți deschizi fereastra puțin? E ora metempsihozei, transmigrarea sufletelor. Ceas rău. Albastrul ăsta lasă un miros stătut. Că, adică, am uitat totul. Sper că nu vine vreun dobitoc să-mi bată la ușă. Apropo, unde mi-o fi pălăria? Nostim, nu-mi aduc aminte. Frumoasă după-amiază. Trebuie să am grijă să nu-mi murdăresc pantalonii ăștia; i-am păstrat pentru înmormântare. Viața e așa de. Vezi și tu, ăștia tipăresc chiar orice acum. Aș putea să scriu și eu o schiță, Parabola prunelor. Ce mi-o fi venit să cumpăr varza asta? M-am umflat de varză. Flori ale leneviei. Letargie. Nu-i de mirare că dorm șase luni pe an. N-ai vreun necaz, sper. Mda, asta-i o veste bună. Văd că te-ai înhăitat cu o droaie de căzături, faci pe grozavul, o, tinerețea studioasă. Mor dacă nu fac și eu așa! Afișe proaspete, țipătoare, pentru săptămâna viitoare. Mă uit și eu la ele: frumos tăiate.

Ce mai face dl. Bloom? A murit subit. Cea mai frumoasă moarte. Nu mai e nimic între el și ceruri. Era totul scris acolo, trebuia să o facă și pe asta. E mai bine acolo unde e. Eu sunt învierea și viața! spuse dl. Bloom. Și au aruncat pământ peste el, habeat corpus, până nu s-a mai ridicat. Lazăr e o minciună! Dar ochii lui priveau înainte, priveau înainte. Cimitirul e un loc atât de înșelător, nu crezi? Umbrele nopții plutind și cu toți morții ăia în jur. Toți vor să fie în termeni buni cu mortul, dar parcă le-ar mai buzunări și pe bocitoare. Chinuitor mai trebuie să fie pentru morții săraci. Dacă îți citești propriul necrolog, cică, trăiești mai mult. Îți mai dă un impuls, un nou contract de închiriere cu viața. Și cu noi cum rămâne? Celulele – sau ce-or fi, trăiesc mai departe. Ai văzut vreodată o fantomă? Eu da. Era o noapte întunecoasă. Flăcări înșelătoare, dragoste printre pietrele de mormânt, Romeo, Julieta! Extremele se ating. M. care voia s-o facem la fereastră.

Vreau să scrii ceva pentru mine, ceva mai mușcător, să fii lexiconul tinereții. Ceva în care să intrăm cu toții, la dracu’! Toți au șters-o care-ncotro. Carnea flască de pe ceafă îmi tremură ca o creastă de cocoș. Asta-i într-adevăr o coincidență. N-o să aflăm niciodată care-i adevărul. Pierdere de vreme. Mă întreb, în fond, cum poți să fii proprietarul unei ape? De ce să plătești apa?! Apa curge mereu, nu e niciodată aceeași. O să-mi cumpăr, drept răzbunare, o plasă de pere zemoase. O să le zic – pere de încredere. O să rod la ele până mi se întoarce stomacul pe dos. N-are rost să mă mai întorc. Oare ce vise o fi avut dl. Bloom, dacă el nu vedea? Poate că viața a fost un vis pentru el. Doamne, doamne, doamne, orchestral Satan, plângând la mai multe cruci! Tocmai vin de la o înmormântare și mă pregătesc pentru alta. O, Doamne, sper că nu-mi ești rudă apropiată. Îngropăciunea ta e mâine.

Mă bucur să te găsesc în formă.

Jim

————————-

Imagine: captură din My Way Home (Bill Douglas, 1978)

Comentarii

comentarii