Doamnă bine, păzită şi luminată, rog discreţie.
Cătălin Stănescu, 08.06.2009, 23:27
Toate indiciile, puţin fanate acum, duceau spre o copilărie cu bonă, dulciuri, lecţii de pian şi balet. Mai tîrziu, pesemne, urmase şcoli înalte la Paris sau Londra şi cîştigase concursuri de miss, experienţe în urma cărora căpătase, în afară de o cochetă strungăreaţă, pe care o denumise nevroză, şi cîteva nedorite eşecuri sentimentale, o neverosimilă încredere în sine ce avea să fie, mai tîrziu
, catalogată drept infatuare şi chiar prostie, pericol care îi pîndeşte pe toţi oamenii răsfăţaţi din plin de soartă cu anumite calităţi. Cînd am trecut pe lîngă ea şi am privit’o, nici nu ne’a băgat în seamă, văzuse odinoară mulţi bărbaţi holbîndu’se la nurii ei şi învăţase prea bine lecţia mimării indiferenţei. Probabil că mulţi profitaseră de ea, noaptea ori ziua, în văzul tuturor, aşa încît nu’ţi puteai explica trufia dantelei metalizate. Zîmbetu’i pustiu ne strivea pe toţi, în timp ce ea, princiară, îl aştepta pe maestrul Totan.
