Jazz, psycho, violenţă şi omagiu. Concurs The Chronicle
The Chronicle, 05.01.2012, 00:01

Dacă v-aţi întrebat cu ce cărţi, muzică, filme sau reviste îşi omoară timpul The Chronicle, aveţi acum posibilitatea să aflaţi. Mai mult, aveţi şi toate şansele să intraţi în posesia unor exemplare de vârf. Din arhivele The Chronicle, am scos de la naftalină câteva obiecte de uz casnic: o revistă Omagiu, cd-uri cu jazz, un dvd de Gus Van Sant şi volumul Despre violenţă, de W. Benjamin şi J. Derrida. Vi le oferim pe toate la pachet, dacă ştiţi cum să ne surprindeţi.

Pentru a vă bucura mai bine de câştig, nu vom omite o succintă descriere:

1. Revista Omagiu, remix-culture magazine. Puteţi intra în posesia uneia dintre cele mai bune reviste din ISTORIA României. La un moment dat, a fost situată într-o listă foarte scurtă a celor mai bune reviste din lume. Şi, ştim cu toţii, sunt al dracului de multe. Vă oferim numărul 11 al revistei, centrat pe tematică ecologică (dar nu vă speriaţi, tot acolo, veţi putea citi şi despre Islam). Un obiect de colecţie, în cel mai strict sens al cuvântului. Dacă nu vă place, o puteţi vinde oricând pe ebay cu cel puţin 100 de dolari. Asta ca să nu spuneţi că aţi ieşit în pierdere.

2. The Jazz Box. Conţine 3 CD-uri, cu peste 3 ore de muzică. Doar legende: Cannonball Aderley, Herbie Hancock, Charles Mingus, Quincy Jones, Thelonious Monk etc. Titlurile unor piese v-ar putea stimula de pe-acum imaginaţia: Watermelon Man, It Might As Well Be Spring, African Flower, Monk’s Dream.



3. DVD de Gus Van Sant. În cazul în care v-aţi fi dorit filmul Elephant, v-aţi ales cu o dezamăgire. Sau poate nu. The Chronicle vă oferă remake-ul lui Gus Van Sant al clasicului Psycho. În mod ciudat, multă lume a apreciat acest film ca fiind, mai pe şleau, de căcat. Noi credem că e unul dintre cele mai inspirate remake-uri, aparţinând unuia dintre cei mai spirituali regizori ai momentului. Pe lângă asta, Vincent Vaughn este adevăratul Norman Bates, nu Anthony Perkins.



4. Despre violenţă, de W. Benjamin şi J. Derrida. Aflaţi cum poate fi gândită violenţa. Dar, mai ales, de ce există. Două nume înspăimântoare (prin forţa minţii, bineînţeles) ale filosofiei de secol XX vorbesc despre asta. Volum publicat la Editura Idea Design & Print.

Cum puteţi intra în posesia lor?

Folosindu-vă de cele enumerate mai sus, construiţi sau reconstituiţi un scenariu, o poveste scurtă, în care să apară cele patru obiecte. Vrem să aflăm ce s-ar putea întâmpla cu lucrurile pe care vi le oferim. Sau ce anume ar putea provoca. Totul trebuie să înceapă astfel: După ce am citit Despre violenţă…

Continuarea vă aparţine. Aşteptăm răspunsurile voastre (sub formă de comentarii). Scurte-medii. Va exista o singură poveste câştigătoare. No hard feelings.

Concursul se încheie pe data de 31 ianuarie 2012 (23:59).
Nu există limite de vârstă sau de IQ.
All items come highly recommended. The winner takes it all.

foto © thechronicle.ro

Categorii: Others
Tags: , , , , , ,
Bookmark and Share

De acelasi autor

Din Others

2 comentarii

După ce am citit Despre violență mi-am dat seama că nu am înțeles nimic. O să încerc să ies din ceață ascultând jazz și răsfoind un Omagiu. Apreciez conceptul gândit de oamenii ăștia, mă deranjează doar că nu o pot citi stând liniștită pe spate. Fuck! Iar n-am văzut Psycho. Poate mâine…

catalina zetes added these words on Jan 18 12 at 23:30

După ce am citit Despre violenţă, am ieșit pe tinda casei mele și m-am aruncat goală în zăpadă. Fără nicio opreliște, forță brută și nestăvilită, o sete înmugurită de căutarea cunoașterii. Murdară și înghețată, încercam să mă încălzesc trecându-mi unghille peste piele, dar nu reușeam să rașchetez decât fășii congelate de încăpățânare și răutate. Cum de mi-a plăcut durerea atâta timp fără să știu de unde se adapă? Cum de am stimat în tăcere, violența, colții și palmele, fără să știu vreodată cine le-a sămânțat pentru mine? Violență și puritate în fața tindei mele, după ce le-am citit Despre violență…

Primele 3 ore din primăvara asta au venit cu ghiocei și toporași împletiți în păr, și cu o invitație la o armonică. “Tu stai și moțăie lângă discurile astea și noi îți facem culcuș în fiecare. Ți-am așezat perne pe Herbie Hancock, cearșafuri pe Quincy Jones și o pătură de catifea roșie pe Mingus. Pe timp de zi, pâmântul se va afâna singur în jurul tău, iar la miezul nopții va sta așezat ca tu să joci pe el dansul diavolesc de jazz al ielelor moderne.”

Vara eu colecționez. Colecționez frunze și pământ, zăpadă și zgârieturi, scaune și filme. Vara colecționez almanahuri despre Islam și alte lucruri interesante, precum foi despre ecologie. Le mixez pe toate, le absorb cu sete și le pun pe raftul de sus. Nu le las să se prăfuiască. Ba mai mult, când dogorește căldura din câmpuri și tocurile scapă eliberate din asfaltul cu pulsări sexuale, ies afară și alerg ca o bezmetică pe străzi, poteci, alei și bulevarde, mâncând bancnote, recitind din Omagiu, împrăștiind flori de iasomie și stropindu-i pe toți cu suc ațâțător de lămâie. Vara mă joc.

Pentru astă toamnă, mi-am luat ca unică provizie un scaun șchiop cu trei picioare roșii. Lemn frumos mirositor, proaspăt cioplit, deplâns de pomi la vremea lui. Între timp, am făcut ordine în cămara de-o șchiopă cu bec chior. Mi-am așternut la crăpătura ușii cuțitașele și toporașele, pe dimensiuni și luciri de tăiș. E frumos în cămară. E loc pentru un Psycho proiectat din tavan, un “eu” ghemotoc, un scaun cu glezne sângerii. A, și pentru cuțitașe.

Dumitru Silvia added these words on Jan 20 12 at 14:50



Campurile marcate cu * sunt obligatorii
 
© 2009 - 2012. thechronicle.ro. Toate drepturile rezervate.