3 sugestii pentru 10 zile de concediu fără plată absolut superbe, folositoare în procesul descoperirii sinelui, dar şi pentru întrebuinţarea descoperirilor în folosul evoluţiei personale într’un mod cît mai plăcut pentru sine şi cu consecinţe demne de invidiat pentru toţi cei din jur. Atît cît este cu putinţă.
Cătălin Stănescu, 12.09.2009, 23:28
Niciodată, sper, nu e prea tîrziu să începem să descoperim potenţialul uriaş al unei lipse, al unui neajuns. Lipsa – o nemaipomenită oportunitate aşadar, dacă vă veţi număra printre cei fericiţi de a fi trimişi în concediu fără plată. În consecinţă, îmi asum lipsa entuziasmului domniilor voastre referitoare la această iniţiativă, intuind bazinul foarte primitor al înjurăturilor, dar neintuind în acest moment ce plante roditoare şi hrănitoare pot beneficia de această abundenţă.
1. Viaţa mea e un roman
E minunat! Îmi amintesc de călătoriile cu trenul cînd pe culoar, sau în compartiment, oameni singuri începeau să îşi povestească viaţa fără ca nimeni să le ceară acest lucru. Profitaţi de aceste zile şi daţi’i drumul. La roman, desigur. Vă rugăm să nu uitaţi că prima propoziţie este crucială. Dacă aveţi de gînd să înaintaţi manuscrisul editurilor Polirom sau Humanitas, vă rugăm să nu copiaţi începuturile celebre: „Dumneavoastră nu cunoaşteţi ţăranul român”, sau „Call me Ishmael”. În primul caz, gîndul la amestecul de smîntînă cu aracet ar îngreţoşa şi cele mai inocente şi paseiste conştiinţe, iar în cel de’al doilea autenticitatea ar putea suferi din cauza lipsei unor calificative gen Salam sau de Aur. Ishamel Salam încă nu sună bine.
2. Criza nu are 30 de ani.
Aceste gînduri nu reprezintă o sugestie de petrecere într’un mod cît mai plăcut a timpului liber dar poate fi un agent de inspiraţie la fel de benefic precum un cd cu ţipete de pescăruşi. On n’est pas serieux quand on a trente ans e o vorbă prea bine cunoscută. Ei bine, sîntem doar în primul an. Aţi vedea vreun copil de 1 an părăsindu’şi soţia pentru secretara de douăzeci de ani armonios înzestrată? Asta chiar ar fi o ştire!
Vestea bună: mai aveţi la dispoziţie 29 de ani pentru a preîntîmpina un posibil dezastru.
3. Dezastru. Unde să fug?
Să recunoaştem: imposibilitatea de a fugi reprezintă şi ea o variantă de petrecere a timpului liber. Aşadar, sîntem în secolul 21, nu mai puteţi fugi nicăieri. În schimb, vă puteţi alătura apelului lui Marius Tucă şi puteţi fi unul dintre luptătorii din Munţii Făgăraş (eu prefer Retezatul) ai Rezistenţei prin cultură. Rucsacul să fie uşor, puteţi alege Biblia, Shakespeare, Villon, de Sade, Eminescu, Sorescu, Ionesco, Saramago, Dimitrie Stelaru, Charlie Chaplin, Urmuz şi Bunuel. Sper să mai găsiţi cîte o conservă de fasole pe lîngă refugii. Mai merge şi un Bob Dylan, să fie primit!
